Cu Edward despre “Viata de Liceu”

Posted on August 10, 2009

3



Edward Stanescu“Viata de Liceu” a fost prima mea experienta mai serioasa in ceea ce priveste munca la o revista. Acum aproape un an, Edward mi-a oferit posibilitatea sa scriu alaturi de echipa sa. Mi-a oferit rubrica de sport, unde publicam cu regularitate articole pe aceasta tema. A fost un mic inceput de drum, primul loc in care am inceput sa imi formez condeiul, sa fac cronici sau articole despre fotbal si nu numai. Colaborarea nu a durat prea mult, deoarece am ales sa ma dedic mai mult blogului meu. Cu toate acestea tin sa ii multumesc pentru sansa pe care mi-a oferit-o la un moment dat si in urmatorul interviu vom vorbi cu el despre proiectul caruia i s-a dedicat total in ultimii trei ani.


Cum ţi-a venit ideea sa lansezi un site dedicat liceenilor?


Povestea acestui site a pornit candva, prin 2006. Eram intr-o redacţie a unui ziar si eram dezamagit cumplit de ce se intampla in jurul meu. Eram nemultumit si de ceea ce faceam si de o parte din oamenii care ma inconjurau. Atunci, intr-un astfel de moment de fierbere spirituala, mi-a venit ideea sa lansez un site pentru liceeni. Cochetasem de mic cu ideea de a avea propria mea afacere, de a fi, de fapt, propriul meu stapan. Am fost crescut intr-un astfel de mediu, iar influenta tatalui meu cred ca a fost fundamentala. Am stat in spatele lui foarte mult timp si am invatat ce inseamna sa ai o afacere. Mi-a placut sa interactionez cu oamenii si sa ii pun pe fiecare la locul lor. Si atunci acesti factori, corobarati, m-au facut sa investesc in acest proiect. Am luat in calcul si faptul ca era o nisa bine aleasa si libera.

De ce ai ales sa faci  un site pentru liceeni si nu altceva?


Initial as fi vrut sa fac o revista de sport, de fapt am avut in cap un ziar de sport, un cotidian. Dar eram un pusti pe vremea aceea si nu as fi gasit sustinerea financiara pentru a demara un astfel de proiect. E foarte greu sa faci in Romania afaceri cinstite. Aici nu se pune accent pe profesionalism, pe studii, pe nimic. E o jungla, un haos, in care sintagma PCR inca functioneaza. Adica pile, cunostinte si relatii. Am analizat foarte bine situatia şi mi-am dat seama ca nu as putea reusi daca nu as avea in jurul meu niste oameni potenti financiar. Singura solutie pe care am vazut-o a fost sa investesc intr-un proiect online. Motivele ar fi mai multe: costuri mai mici, faptul ca aveam notiuni etc. In acelasi timp “am cautat” sa vad ce nu este abordat. M-am gandit la liceeni pentru ca este una dintre perioadele frumoase din viata. Nu ai asa de multe responsabilitati, iar viata nu a apucat sa te inraiasca suficient de mult. In plus, am avut in minte si greutatile prin care am trecut eu. Cand terminam liceul, internetul in Romania era la inceput. Cine avea net prin dial-up si statea pe mirc era un guru! Ce sa mai zic de site-uri, forumuri sau alte informatii. Nu gaseai nici in cartea de telefon numerele de telefon ale facultatilor sau liceelor. Am combinat chestiile astea si mi-am dat seama ca va fi o mixtura de succes. Am avut in vedere si faptul ca nisa este clara. Ai multe date despre ei, stii varsta, preocupari si asa poti deveni tentant pentru publicitari. Dar atentie! Cand am pornit acest proiect nu m-am gandit la profit. Am facut totul din pasiune si din dorinta de a-i ajuta pe acesti pusti minunati care de multe ori raman nedescoperiti. M-am inarmat cu acest gand si am pornit la treaba. Am reusit sa strang cativa oameni in jurul meu entuziasmati de idee si am demarat proiectul. Treptat oamenii au plecat pentru ca nu au crezut cu adevarat in ceea ce fac. Pasiunea lor a fost mai mica fata de profesia de jurnalist. Eu nu aveam buget sa ii pot plati si multi au preferat sa se retraga. Pentru mine, insa, a fost un ajutor enorm la inceput si le multumesc pe aceasta cale. Le voi fi toata viata recunoscator si ii asigur ca au ramas in sufletul meu. Formeaza o parte din amintirile placute din viata mea.

Cum a fost inceputul?


DSC02848

Începutul nici nu mi-l mai amintesc. Îmi aduc aminte, însă, perfect noaptea când am pornit site-ul. Eram impreuna cu prietena mea din acea perioada, intr-o garsoniera, cu o mana pe tastatura si cu cealalta pe telefon si discutam cu programatorul care a realizat viatadeliceu.ro, in cealalta parte a Bucurestiului. Puneam la punct ultimele detalii. Apoi a devenit on-line. A fost o bucurie imensa! Am inceput sa trimit mesaje prietenilor. Mi-am sunat parintii, fratele, apoi l-am trezit din somn pe Levi Szijarto de la Asesoft. Ne-am bucurat, asa, in miez de noapte.

Te asteptai ca ideea ta sa prinda?


Ma asteptam ca ideea mea sa prinda. Daca nu as fi crezut in lucrul acesta, nu ma apucam de el. Filosofia mea in viata este ca trebuie sa crezi cu adevarat in ceea ce faci, indiferent ca faci sport de performanta, afaceri sau medicina. Trebuie sa fii profesionist si sa faci totul pana la capat. Sper ca modificarile pe care le voi aduce in continuare site-ului sa prinda si mai bine.

Sa inteleg ca pregatesti cateva schimbari. Care ar fi acestea?


Da, tot timpul ma gandesc la schimbari si la ce imbunatatiri pot aduce site-ului. Iti dai seama ca nu pot dezvalui toate ideile. Vreau sa modificam un pic layout-ul, sa devina mai colorat, un pic mai plin de viata asa cum sunt si cititorii nostri. In plus, sa le oferim diverse facilitati, cum ar fi reduceri pentru lucrurile care ii intereseaza. Speram sa realizam cat mai multe parteneriate de care sa beneficieze, in primul rand, elevii. Un alt lucru de care sunt dezamagit in tara asta este faptul ca fiecare incearca sa jecmaneasca, adica nu privim realist lucrurile si nici nu ne intereseaza o strategie pe termen lung. Noi vrem acum sa ne imbogatim. Nu ne gandim deloc ca un elev care are o alocatie de 40 de lei nu poate merge la un concert unde biletul este 50 de lei. De aceea e destul de dificil de realizat anumite parteneriate pentru ca ai foarte mult de munca. Trebuie sa convingi si sa schimbi mentalitati. Ori mentalitatea se schimba foarte greu. Ce poti modifica este atitudinea. De asemenea, cum spune si Bobby Voicu, nu se merita sa convingi un om care nu e pe aceeasi lungime de unda cu tine. E un efort inutil, care iti mananca din energie.

Care au fost cele mai placute momente din existenta proiectului “Viata de Liceu”?


Au fost multe momente dragute, desi la momentul acela nu le percepeam asa. Un moment foarte drag mie a fost cand am relansat revista in februarie. Un alt moment interesant a fost cand cei de la TVR ne-au solicitat un interviu si a inceput sa se vorbeasca putin de noi si prin ziare. Momente la fel de placute au fost cand am obtinut interviuri in exclusivitate, iar alte ziare ne-au solicitat materialele sa le preia. Au mai fost momente cand m-am intalnit cu parinti sau elevi pe care i-am ajutat. Cand au dat la facultate am purtat ceva discutii cu ei si le-am dat o directie.

Dar partile mai proaste?


O problema cu care ma confrunt foarte mult de cand am site-ul este ca ma izbesc de gandirea obtuza a unora dintre parinti. Cu tot respectul pe care il am fata de aceasta categorie sociala, sunt de multe ori socat de modul prost in care privesc lucrurile. Sa-ti dau un exemplu: un elev vrea sa dea la facultate la jurnalism. Are calitati, are condei, comunica foarte bine si, cel mai important, isi doreste. Intervine parintele si spune: “NU! Tu vei face medicina!”, din diverse Edwardmotive. Fie ca are nu stiu ce rude la Cluj si poate sta acolo in gazda, fie ca e mama medic, fie ca nu stiu ce matusa are un cabinet de oftalmologie si se castiga bine din asta. Raman blocat cand vad o astfel de gandire pentru ca de aia si suntem aici unde suntem ca societate. Fiecare a ales complet aiurea. Un alt principiu dupa care ma ghidez este ca in viata sa faci exact ceea ce iti place pentru ca atunci cand faci un lucru cu placere il faci si bine, iar in momentul in care il faci bine poti ajunge cel mai bun. Indiferent ca esti balerin sau programator. Altfel vei fi un mediocru toata viata, care se va plange ca nu face din placere meseria, care nu are bani si nici satisfactie spirituala. Ori de cate ori mi se cere ajutorul incerc sa ofer o parte din experienta si din perspectiva mea.

Cum vezi Viata de Liceu peste 5 ani?


Pot raspunde complex. Asadar, cred ca va fi oricum pe piata si va rezista atata timp cat va rezista si ownerul, ca sa glumesc. Ce imi doresc este ca site-ul sa fie mai bine pozitionat in licee, mai cunoscut, mai raspandit si cu un impact mult mai mare asupra cititorilor. Noi incercam sa le deschidem un pic ochii adolescentilor sa le aratam ca poti fi cool si daca nu arunci hartii pe jos, esti educat si cu bun-simt.

Cum te-a ajutat pe tine acest proiect?


Cred ca m-a ajutat pe mine sa ma dezvolt si sa-mi imbunatatesc anumite abilitati. Am inteles cum se conduce un astfel de proiect. Am invatat o gramada de lucruri pe care nu le stiam si am ajuns in contact cu multe personalitati de la care  am invatat foarte mult. Cu acest proiect am intrat primul pe facultate, cu 10, la masterat. Totodata am cunoscut foarte multi oameni interesanti. Ma refer la cei care au facut parte la un moment dat din echipa “Viata de Liceu” sau care inca fac. Am calatorit mai mult datorita acestui proiect si am fost invitat la foarte multe evenimente sau petreceri. Dar imi place sa cred ca proiectul acesta i-a ajutat cel mai mult pe liceeni.

Viata de Liceu