Povestea unor eroi

Posted on May 3, 2008

0



Astazi as vrea sa va povestesc ceva despre care am citit cu mult timp in urma. E povestea unor eroi care si-au dat viata pentru onoare si pentru libertate. Pare o poveste luata de pe campurile de lupta….insa astfel de povesti se intampla si pe terenurile de fotbal.

Pe 2 august 1942, o selectionata ucraineana a preferat sa invinga o armata nazista, desi germanii le cerusera jucatorilor sa piarda. La 5-1 pentru gazde, armata de ocupatie a invadat stadionul, i-a dat foc, iar patru dintre fotbalisti au fost ucisi. Platisera pretul onoarei!

Suntem in 1941. Europa geme sub povara celui de-al Doilea Razboi Mondial. Germania nazista a invadat Ucraina. Firesc, nimanui nu-i mai arde de fotbal. Campionatul e suspendat. Nemtii vor sa demonstreze ca superioritatea ariana se manifesta la toate capitolele, asa ca incep sa propuna meciuri amicale cu echipe locale. Ucrainienii stiu ca numai astfel se pot razbuna pe ocupanti, stiu ca asta e unica modalitate de a dovedi lumii intregi ca n-au fost calcati de tot in picioare.
Primul joc e fara istoric. Germanii sunt zdrobiti, 4-0, asa ca cer revansa. Ca n-au fost pregatiti, ca nu s-au acomodat cu terenul… Ex-sovieticii acceapta. Aduna cativa jucatori de la Dinamo Kiev, o grupare extrem de puternica la acea vreme. Urmarea: 6-0! Nazistii sunt la pamant. Simt ca se fac de ras, asa ca pleaca in cautarea unui alt adversar, ceva mai facil.
Se merge in Ungaria. 5-1 sec, o noua umilinta, desi ziarele germane scriu ca “echipele au demonstrat ca pot fi egale pe teren…” Nu fusese decat o diferenta de 4 goluri… Dezastrul e total! Multi spuneau ca e cea mai mare catostrifa dupa Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, acolo unde Adolf Hitler fusese nevoit sa se retraga din tribunainainte ca organizatorii sa-i acorde titlurile olimpice negrului Jesse Owens, care demontase “superioritatea” arienilor. Se revine in Ucraina, dar, pe 26 iulie, urmeaza o alta infrangere, 3-2 si, pe 6 august, cea mai usturatoare, 8-0. Atunci, germanii jura razbunare. Cu orice pret!
Peste 3 zile, pe 9 august 1942, avea loc “o adevarata partida a mortii”. Afisele anuntau un duel fantastic intre starurile lui Dinamo Kiev – Trusevic, Korotcik, Tucev, Timofeev, Klemenko, Komarov, Svirizivsky, Cerregui, Gutsarenko sau Gundarev, care nu putusera evada de sub ocupatie si acum lucrau la o fabrica de paine, si o selectionata a armatei germane. Un bilet a costat 5 ruble, extrem de scump pentru o societate a aflata in razboi, asa ca la inceputul intalnirii, doar jumatate din capacitatea stadionului “Zenit” era ocupata. Generalul-maior Eberhardt, comandantul trupelor de ocupatie de la Kiev, a luat loc in tribuna oficiala si a facut semn ca meciul poate incepe.
Nemtii au inceput in forta si au deschis scorul. Dar gazdele si-au revenit si, la pauza, au intrat in avantaj, 2-1. Germanii nu mai puteau dugera si acest esec. Atunci Eberhardt a intrat personal in vestiarul ucrainian, a inchis usa si a spus doar atat: “OK, sunt de acord ca jucati un fotbal spectacol. Noi apreciem acest lucru, dar acum trebuie sa pierdeti. Nazistii nu pot pleca invinsi din nou, pentru ca e onoarea lor la mijloc. Nu este o rugaminte, ci un ordin! Clar? daca va incapatanati, o sa aveti de suferit!”
Prizonierii au stat outin si s-au gandit. Intre ce aveau de ales? Intre esec si a-si salva viata? Sau intre triumf si a fi ucisi? Ce mesaj aveau sa transmita milioanelor de compatrioti? Atunci Trusevic a strigat doar atat: “Onoare!!”. 3-1, 4-1, 5-1. In acel moment, arbitru a fost sfatuit sa opreasca partida, Eberhardt s-a refugiat in tribune, iar nemtii au dat foc peste tot. Jucatorii au fost urcati in camioanesi dusi in lagarul de la Babina Jaruga. Trusevic, Klimenko, Kuzmenko si Korotcik – executati pe loc! Ceilalti au murit dupa luni grele de detentie. Un singur fotbalist, Makar Honcarenko, a supravetuit pentru a traduce lumii intregi cuvantul “onoare”.

Prima oara am citit despre acest eveniment cu 4 ani in urma intr-un numar al revistei “lifeSport”. Excelentul articol scris de David Tecuceanu m-a impresionat foarte mult, asa ca am dorit sa vi-l aduc si voua la cunostiinta.
Aceasta poveste poate fi si o lectie pentru fotbalul corupt…pentru numeroasele blaturi si meciuri strategice care inca mai au loc…care distrug fotbalul si intristeaza mii de suporteri. Unii au platit cu viata lor, refuzand un blat! Acesti fotbalisti sunt niste eroi si nu merita uitati. In apropierea stadionului “Dinamo” din Kiev se afla amplasata o sculptura care aminteste de capitolul tragic din istoria acestui club.
Fotbalul este sportul care atrage cel mai mult, de aceea e necesar sa dam lumii cat mai multe aspecte si modele pozitive. Acest episod e doar un exemplu…. Tragic! Dar eroic!