Mi-e dor de fostii mei colegi…

Posted on October 28, 2008

16



S-a intamplat. Melancolia m-a lovit si pe mine. Si mi-am adus aminte de toate amintirile frumoase (si mai putin frumoase din liceu). Mi-am adus aminte cu placere de fostii mei colegi, de fostii prieteni. Oare ce mai fac? Pe unde s-au risipit? Pasii mei m-au purtat in Bucuresti. Sunt singurul din clasa care a venit in capitala. Dar nu am sa uit niciodata ca am facut parte candva din colectivul clasei 12-C:

Faceam parte dintr-o mare famile numita Liceul Catolic:

Mai sus e generatia din care am facut parte. Liceul era ceva mai numeros.🙂 Observati uniforma rupta din Rebelde. Era obligatorie in liceul nostru. Aveam un portar care ne tinea afara daca nu veneam la uniforma. In liceul meu erau multe reguli pe care trebuia sa le respectam. Dar atmosfera era superba. Ceea ce ne definea pe toti era unitatea. Cu totii eram prieteni si ne ajutam intre noi. Indiferent de clasa, indiferent de an. Liceul meu nu avea prea multe fonduri. Drept urmare cursurile se tineau intr-o cladirea apartinand Colegiului “Henri Coanda” din Bacau. Nu aveam prea multe conditii, cladirea nu era modernizata, dar aveam mereu rezultate extraorinare la concururile scolare si la olimpiade. Asta multumita profesorilor care au stiu sa amplifice in inimile noastre dorinta de a sti mai mult. Merita laudat si efortul nostru de a fi printre cei mai buni, astfel ca rezultatele noastre au fost pe masura la BAC.

Dar ca orice in viata, s-a terminat si Liceul. Eu am intrat intr-un nou grup, Fjsc:


Dar cu toate astea, mi-e dor de fostii mei colegi. Mi-e dor sa mai vorbesc cu ei. Mi-e dor sa joc 103 in spatele clasei:

Mi-e dor sa merg cu ei in tribune in pauza sa-i urmarim pe altii cum joaca fotbal:

Mi-e dor de (celalt) Bogdan:

Primul coleg de banca si unul dintre cei mai buni prieteni care i-am avut. Am fost colegi in clasa a 10-a insa doamna diriginta a decis ca e mai bine sa desparta “banca teribila” pentru ca eram prea “veseli” in timpul orelor. Eu m-am mutat cu Lucy (voi reveni), el cu alta fata. Si asa am ajuns la vremea respectiva sa fim singurii baieti din clasa care stateau cu o fata in banca. Mda….trebuia sa ne imblanzeasca cineva. :))

Mi-e dor sa merg la pariuri cu Adrian:

Off, pur si simplu nu ne puteam abtine. Mai ales la sfarsit de saptamana. Faceam lista de meciuri “sigure” si mergeam la Astra. Pacat ca din banii investiti nu am recuperat decat jumate.😦

Mi-e dor de camin! Mi-e dor sa-mi dau intalnire cu fetele “la scara”😀. Mi-e dor sa ma “cert” cu colegii mei de camera.🙂 Mi-e dor sa fug noaptea de la camin la net-cafe (asta se intampla doar in clasa a 9-a si a 10-a). Mi-e dor de discotecile sau bairamurile de majorat. Asa aveam un motiv sa stau pana dupa miezul noptii in camera fetelor.😀

Mi-e dor sa merg la colindat de Craciun alaturi de colegii mei. Ce funny a fost anul trecut. Mergeam sa colindam la cluburi pentru o bere si un suc.😀 Apoi seara camera mea a compus o uratura si hai cu ea prin camerele fetelor. Oare anu asta cu cine ma mai inhaitez sa merg la urat?😦

Ah, mi-e dor si de fete!🙂

Mi-e dor de Lucy, colega mea de banca si cea mai buna prietena care am avut-o:

Ne intelegeam asa de bine incat ne povesteam totul. Cred ca e persoana care ma cunostea cel mai bine. In ultimul an am ajuns sa impartim tot ce aveam: de la carti si pixuri la sticla de suc sau de apa, la dulciurile pe care le cumparam sau foile A4. La temele pe care le faceam impreuna. O parte din reusita mea i-o datorez si ei pentru ca a avut mereu rabdare cu mine si mi-a explicat mereu bine. Chiar si chestiile complicate de genul: de ce 2 + 2 fac 4 si nu 5. :)). Singurul meu regret e ca nu a avut posibilitatea sa urmeze o facultate. Ar fi meritat-o pentru ca e o fata foarte inteligenta. Mi-e tare dor de tine, Lucy….

Mi-e dor de Ana, prima fata de care mi-a placut si mai tinem inca legatura:

A fost cea mai de treaba fata care am cunoscut-o. O fata la care inca mai tin. Cu ea nu am descoperit doar sentimentul atractiei ci si al prieteniei. A fost prima fata-prietena pe care am avut-o. E surprinzator cum reusea sa ma tina langa ea ca un prieten, desi eu, ca orice baiat pofticios, eram nerabdator sa ma combin cu ea. De la ea am invatat multe. A terminat liceul cu un an inaintea mea. Pacat ca acum e studenta in Iasi si o vad foarte rar. Mi-e tare dor de tine “dragutza”….

Mi-e dor de Lory, fata de care mi-a placut muuuuuult timp:

Off, iar m-a lasat fara cuvinte fata asta. Sper sa o mai intalnesc candva.

Mi-e dor de Clara de la 12 B:

Pe Clara am apucat sa o cunosc abia la sfarsitul liceului, cand faceam impreuna meditatii la franceza. M-a atras modul ei de viata. O “fata de cartier” care asculta hip-hop si e mare fana Eminem. O domnisoara care nu se sfieste sa lipeasca pe banca din clasa poze cu fundul lui Eminem. ;)) Dar, in acelasi timp o fata foarte intelgenta, cu note foarte mari la liceu. Mai rar intalnesti genul asta de fata. Pentru asta am simpatizato foarte mult.

Si, nu in ultimul rand, mi-e dor si de preofesorii pe care i-am avut si care au contribuit la dezvoltarea mea. Multumesc domnului director Pr. Anton Sabaoanu, pentru ca mi-a dat posibilitatea de a ma numara printre absolventii Liceului Catolic din Bacau.

De toate aceste amintiri mi-e tare dor. Sper ca nu am uitat nimic. Si as da orice pentru a mai fi o zi impreuna cu voi. Va voi pastra mereu in inima si in gandul meu, oriunde veti fi. Nu voi uita, caci noi am fost odata:

12 C

*daca doriti sa vedeti imaginile la o dimensiune mai mare dati click pe ele.🙂

Posted in: De'ale vieţii