Articolele noastre pentru “Talentul Anului”

Posted on November 29, 2008

5



Deoarece organizatorii “Talentului Anului” evita sa dea un raspuns sugestiei noastre de a publica textele celor cinci finalisti, eu si Mihai am decis sa publicam aici textele cu care am partipat la acest concurs. Daca mai sunt si alti care au participat la concurs si vor sa isi publice textele pot da un semn prin comment si le voi publica aici.

Intai, textul meu:

Precizari: Nu era textul initial cu care voiam sa particip. Pregatisem de mult un material despre finala Ligii Camiponilor Liverpool-Milan de la Instanbul. Acel fantastic 3-3. Din pacate am avut marele ghinion sa-l uit acasa (eu fiind dintr-un sat de langa Roman). A trebuit sa pregatesc alceva. Carina mi-a citit articolul acesta si mi-a sugerat sa ma inscriu cu el sau cu un alt articol. L-am retusat si cam asta a iesit:

De la extaz la agonie

În derbyul grupei G, România a remizat cu Franţa, 2-2, la Constanţa. Debutul spectaculos al românilor a fost în contrast cu a doua repriză când francezii ne-au dominat clar.

Debut senzaţional pentru naţionala României. Profitând de apărarea improvizată a Franţei, jucătorii lui Piţurca reuşesc să marcheze încă din minutul 6. Florentin Petre, cel mai mic jucător ca înălţime de pe teren, reuşeşte să-l depaşească pe Evra şi marchează cu exteriorul în poarta lui Mandanda.

Ca şi cum nu ar fi de ajuns minunea se repetă 10 minute mai târziu, când Fl Petre execută perfect un corner. Mingea ajunge la Goian, un specialist al loviturilor libere şi nu-l iartă pe Mandanda. 2-0 pentru România şi putem visa frumos.

Ribery e singurul care nu pare a fi de acord cu scorul de pe tabelă, aşa că în minutul 37 îl execută cu sânge rece pe Lobonţ reducând diferenţa. Acest gol şi introducerea lui Benzema dau curaj francezilor, însă şi românii mai au o ocazie în finalul primei reprize după ce Mutu trimite cu capul peste poartă centrarea primită de la Mureşan.

În al doilea mitan francezii ies mai motivaţi din vestiar şi preiau iniţiativa jocului. Lobonţ apără miraculos numeroasele şuturi care se abat la poarta României, însă gafează la golul de 2-2, marcat de Gourgouff. Gol marcat de la 30 de metri, asemănător cu cel înscris de Piţurcă la unul dintre antrenamente, îl lasă fără replică pe goalkeperul nostru. În final românii sunt presaţi, se retrag mai mult în apărare şi încearcă să ţină de scor.

Meciul se termină egal, 2-2, scor care nu satisface niciuna dintre tabere, îngreunând şi mai mult calculele la calificare. România a dat senzaţia că poate face o mare surpriză, însă s-a topit pe perioada meciului. În schimb francezii se pot considera mulţumiţi că au revenit după ce au fost conduşi cu două goluri.

Bogdan – Andrei Fechita

Aici e si textul lui Mihai:

Razvan nu e Lucescu junior

Dam la tot pasul de baiatul sau, mai ales, fata lui tata, expresii cu un evident sens peiorativ si ironic. La polul opus sta situatia in care ai un tata celebru, ii calci pe urme si il poti chiar intrece prin propriile tale forte.
La cum se arata lucrurile astazi, e foarte probabil ca jurnalistii sportivi de maine sa scrie editoriale in care sa elogieze un fost mare antrenor, Mircea, tatal si mai marelui Razvan Lucescu. Oricat de orgolios ar fi “Il Luce”, nu l-ar deranja ideea unui astfel de articol.
Fiul sau l-a prins mai mai mult antrenand decat jucand. Si l-a studiat in amanunt. Jocul l-a dibuit din peluza, pentru ca apoi sa coboare in iarba, intre buturi. De acolo, s-a vazut mai limpede. Cand a urcat in biroul vice-presedintelui sau in tribuna oficiala, ii era clar ca intr-o zi va lua loc pe banca tehnica.
Acesta este, pe scurt, traseul lui Razvan Lucescu: un portar bun, dar numai in tara, un vice-presedinte elegant si calculat, un excelent strateg, un tehnician mult mai apropiat de problemele jucatorilor sai decat de sfaturile si interesele superiorilor. Un Mourinho cu mai putini ani de antrenorat in spate. Timpul ne va spune daca va deveni mai de succes, mai orgolios, mai priceput decat portughezul. Amandoi sunt mult mai pretiosi ca antrenori decat au fost ca jucatori. Amandoi sunt la fel de iubiti. Dar, deocamdata, Razvan are mai putini inamici. Ceea ce inseamna ca mai are de lucru.
De obicei, antrenorii sunt comparati cu predecesorii lor de la fiecare echipa la care activeaza. Pentru Lucescu jr. e infinit mai greu: e comparat cu seniorul si cu cel mai de succes antrenor din lume. Jose Mourinho a castigat Cupa UEFA, Liga Campionilor si alte 11 trofee interne (in Portugalia, Anglia si Italia In cei 25 de ani de antrenorat, Mircea Lucescu a condus unsprezece cluburi, cu care a castigat 15 trofee si a participat cu succese notabile in cele mai mari competitii europene. De asemenea, e unul din cei mai valorosi selectioneri ai echipei nationale.
Pana una-alta, daca admitem ca fotbalul se joaca pe goluri, Razvan si-a intrecut deja tatal. Pe 24 noiembrie 2005, la Donetk, Sahtiorul lui Mircea intalnea Rapidul lui Razvan, intr-un meci care a starnit multe speculatii si a inchis multe case de pariuri la vremea respectiva. In etapa a treia a fazei grupelor Cupei UEFA, feroviarii dispuneau de mineri cu 1-0, gol Maldarasanu spre finalul partidei. In momentul reusitei, Razvan a ridicat mainile in aer ca un semn al victoriei si descarcarii. Gestul amintea oarecum de rabufnirea de dupa “dubla” cu Feyenoord, incheiata cu o luna inainte: atunci i-a aratat patronului George Copos degetul mijlociu, a iesit gonind de pe stadion, a urcat pe Podul Grant si s-a urcat intr-un autobuz al RATB, in incercarea de a se calma dupa o perioada tensionata incheiata cu un mare succes.
O cu totul alta fata a afisat Razvan Lucescu la conferinta de presa de dupa meciul din Ucraina. Si-a dat seama ca golul lui Maldarasanu insemna mult mai mult decat o palma morala data fix la tanc carcotasilor. Chiar si decat calificarea Rapidului, dupa treizeci si doi de ani, in primavara europeana. Pe langa faptul ca a fost o premiera in fotbalul la inalt nivel, intalnirea tata-fiu din familia Lucescu a avut si iz de pilda. Mircea l-a mangaiat si sarutat pe crestet pe fiul sau, la fel ca atunci cand acesta era copil si ii spunea: “Eu vreau sa fiu intr-o zi ca tine”. Ziua aceea venise. Dovada: Razvan n-a raspuns gestului tatalui printr-un zambet, in sensul ca inca mai are de asteptat. Poate ar fi facut-o stanjenit daca Rapidul nu invingea. Fiul lui Mircea Lucescu, barbat in toata regula, a izbucnit in lacrimi. Imaginile au facut inconjurul lumii. La fel si cele in care Neli, mama lui Razvan, l-a asteptat pe acesta pe aeroportul din Ucraina pentru a-l instiinta ca tatal il va bate in meciul direct.
Fara a friza blasfemia de a stirbi meritele lui “Il Luce” la carma unor echipe precum Corvinul, Dinamo, Rapid, Galatasaray, Besiktas, Sahtior si echipa nationala a Romaniei, consider ca Razvan are toate sansele sa-si egaleze mentorul. Ba poate sa-l si intreaca: a asistat la antrenamentele marilor echipe din Italia si a primit sfaturi de la tehnicienii acestora. Asa ca nu e exclus ca, pe viitor, sa-l vedem antrenand in cel mai tacticizat campionat din lume. Singurul unde, intamplator sau poate nu, tatal sau nu a avut rezultatele scontate.
Razvan este inca la inceput, dar nu mai are de slefuit decat, poate, cateva colturi inestetice ale personalitatii sale vulcanice. Pana acum, ca antrenor, are la activ cea mai de succes campanie europeana din istoria de 85 de ani a Rapidului, sferturi de finala in editia 2005-2006, doua cupe si doua clasari pe podium cu aceeasi echipa, precum si o promovare in prima liga cu FC Brasov. Ca vice-presedinte al clubului giulestean, un titlu si un moment pentru videoteca fotbalului: in partida cu FC Arges, cand Rapidul era in criza de portari, a schimbat costumul, cravata si pantofii de lac pe manusile si echipamentul de portar. A salvat o situatie de unu la unu cu un atacant advers si un meci decisiv pentru castigarea editiei 2002-2003 a Diviziei A.
Razvan e omul mereu la patru ace care, uneori, numeste arbitrii “javre ordinare”. E omul care gandeste atat de matur tactica si schimbarile de la pauza, dar care se palmuieste prin tribune cu sustinatori ai echipelor rivale. E aproape atat cu sufletul, cat si ca varsta de jucatorii sai, dar uneori ii cearta atat de rasunator ca zboara varul de pe peretii vestiarului. E mereu de partea lui Dinu Gheorghe, dar mereu impotriva lui George Copos. Imbina cantonamentele istovitoare cu noptile petrecute in restaurante, alaturi de jucatori, dupa succesele echipei. E omul pe care patronul il da afara dupa un egal in doar etapa a doua a Diviziei A si care ii promite lui Marian Iancu ca va prelua Politehnica Timisoara. De ambele dati, a fost intors pe banca Rapidului de echipa giulesteana.
Dar acest articol nu e neaparat despre Razvan. Se poate dovedi a fi si despre fata care, dupa o seara tumultoasa (care, coincidenta, a stabilit o alta premiera pentru fotbalul romanesc in Europa), a adormit in poala tatalui, pe bancheta din spate a masinii care-i ducea acasa de la meci. Sau despre baiatul care tinea cu bunicul si nu cu tatal. Ramane insa de vazut ce vor fura Marilu si Matei de la Razvan. Sfaturile (cele mai bune decat “Sa ascundem Danette-ul”), eleganta, ironia fina sau mai putin fina, mintea limpede de conducator, dragostea pentru parinte, sarmul sau, aici mai mult Matei, talentul ca antrenor.
Desi a fost crescut intr-un spirit anti-Steaua, accentuat cu siguranta si de experientele ca antrenor, Razvan va fi huiduit in Ghencea poate doar de frica. Si asta pentru ca suporterii stiu sa aprecieze valoarea unui om, sa citeasca sub stema de pe buzunarul de la piept al celebrului palton a la Mourinho. Desi utopic, Becali l-ar vrea antrenor la Steaua, la fel cum Copos si Taher i-ar oferi o suma frumoasa lui MM Stoica pentru a prelua Rapidul.

Mihai Schiau

Acceptam criticile voastre.🙂