Pana de inspiratie

Posted on January 15, 2009

7



E tarziu, am adormit deja…dar m-am sculat iarasi. Nu era inca timpul. Nu e normal ca seara sa se termine atat de devreme.

E greu de descifrat ce simt acum. Emotie, teama, confuzie, sperante si alte chestii mai marunte pe care nu le pot exprima. Amestecate. Un tavalug de sentimente. Toate mascate de un zambet cu gropite. Ma gandesc la prea multe si, din pacate, nu ma pot limita la lucrurile esentiale.

Incerc si caut sa spun ceva, dar nu stiu ce. Si tac. Imi fac curaj. Dar nu spun ceea ce conteaza. Doar lucruri banale.  Am gandit acest moment zile intregi, atatea povesti am croit. Dar le-am uitat.

Uneori mi-as dori sa am pe cineva apropiat caruia sa ma destanui. Pe cineva in fata careia sa imi deschid inima. Sa ii spun toate lucrurile, tot ce ma doare si tot ce ma bucura. Uneori am senzatia ca acest “cineva apropiat” e o EA. Si o caut.  Dar poate o caut prea mult. Sau poate ca am gasit-o… Sau poate ca nu. Off, de ce atata incertitudine? Daca viata ar fi simpla…

As vrea sa vorbesc. Mult. Si nu prin scris… Pentru ca as vrea sa te simt aproape.

As vrea sa creez ceva, orice. Cand eram mai mic, in astfel de momente cream poezii. Am crescut. Si nu mai am acelasi talent la a scrie poezii. Acum creez muzica. Din pacate nu stiu sa o transpun pe foaie sau la un instrument. Doar o aud, o simt in mine.

Acum am blogul. Si ma destanui lui. Iar prin el voua. Oricui.

Oare 100 de amici pot inlocui un singur prieten? Adica acel prieten adevarat? Se pare ca uneori nu. Si cu atat mai mult nu o pot inlocui pe EA.

As vrea sa invat. Ah, dar nu chestii plictisitoare despre defintii ale comunicarii si practicienii de PR. As vrea sa invat sa creez. As vrea sa invat despre tine. Sa te cunosc. As vrea sa te cunosc pentru ca cunoscandu-te pe tine simt ca ma pot descoperi si pe mine.

In ochii tai imi pot cunoaste sufletul, iar prin zambetul tau imi descopar toata frumusetea.

Posted in: Cuvinte alese