De ce plang campionii?

Posted on February 7, 2009

4



A se citi pe fondul acestei melodii:

Lacrimile campionilor ma emotioneaza. Ma fac si mai sensibil decat sunt.

Cel mai mare cosmar al unui campion e infrangerea. Totusi in zilele noastrea invicibilitatea e practic imposibila. Spiritul de competie e pretudinteni. Nu poti spune ca ai trait daca nu ai fost invins cel putin odata.

O intrebare ramane insa: “De ce plang campionii?”. Ce au ei in comun pe langa lacrimile neputintei care li se preling pe obrazi si statutul de campioni? O vorba spune ca acestia plang de propria lor neputinta si nu dupa succesul rivalilor.

Campionii au mai multe lacrimi, insa cele mai profunde sunt cele din astfel de fotografii:

Acestia sunt cateva povesti. Povesti care ne arata ca….si campionii plang.

Insa ce se intampla daca pierzi de mai multe ori? In fata aceluiasi adversar. atunci cand esti atat de aproape de a deveni cel mai bun. Un singur set te separa de recordul lui Pete Sampras. Insa cand esti atat de aproape, cand sunt atat de multe asteptari…emotia, publicul…totul te sufoca. Si ce faci? Plangi ca Federer.

Dar daca ai ajuns la capat? Dupa zeci de ani dedicat sportului alb. Dar vrei sa faci o ultima impresie buna. Sa te retragi invingator. Insa nu reusesti.Esti eliminat din primele tururi de lupii mai tineri. Si…dupa atat timp, atate eforturi, antrenamente si iarasi emotii…sfarsitul pare atat de trist. Atunci ce faci? Plangi ca Andre Agassi.

Dupa un sezon fabulos, probabil ultimul tau sezon, ajungi in meciul decisiv. In fata eternul rival. Golul tau din tur e singurul care mentine vii sperantele echipei tale. Iti doresti victoria mai mult ca niciodata. Si lupti pentru ea. Insa nu reusesti…si plangi ca Viorel Moldovan.

Dupa ani de investitii dragonice echipa ta e la un meci de indeplinirea obiectivului. Si a visului patronului. Presiunea e mare, iar frigul de la Moscova iti strabate tot corpul. Esti capitanul.  Esti cel care trebuie sa-si mobilizeze cel mai bine echipa, astfel incat sa nu cada prada emotiilor. Esti cel care va ridica primul cupa deasupra capului. Esti cel care poate cuceri cupa. Ai mingea la punctul cu var. Doar tu si portarul. Intre voi o minge. Mingea care poate aduce liga. Terenul e insa e lunecos. Si cazi… Trofeul care era atat de aproape se indeparteaza. Si….plangi ca John Terry.

Esti tanar. Tot viitorul iti apartine. La primul turneu european ai si ajuns in finala. Si esti unul dintre protagonisti. Esti atat de tanar….si ai atatea sperante. Atata sete de glorie. Mai conteaza ca e ultimul turneu al unui mit ca Luis Figo? Cel care ar fi mai indreptatit la lacrimi? Finala vine….si se duce. Trofeul la fel. Esti inca un copil. Un copil care insa are deja sadit in inima instinctul de campion si care s-a aflat atat de aproape de un trofeu. Si nu l-a obtinut. Si….a plans Cristiano Ronaldo.

Acum intelegeti de ce si campionii plang?

Posted in: Cuvinte alese