Vremea trece! Vremea vine!

Posted on March 18, 2009

2



***O poezie pentru parinti. Tatal meu trebuia sa vina azi in Bucuresti. Insa m-a anuntat ca nu mai poate veni. In schimb va veni fratele meu.***

Vremea trece, vremea vine

Eu rămân mereu şăgalnic

Port în mine doar un gând

Şi de-l pierd va fi amarnic.

Pierdem moşi si bunici

Ce ne leagă de pământ

Şi-aş dori cu-n dor năprasnic

Să mă întorc la ei plîngând.

Glia noastră ce-am călcat-o

Primul nostru pas spre el,

Mână-n mână cu-n părinte

Când am fost mai mititel.

Stau închişi în ei şi oftează

Plâng alene când plecăm,

Inima le plange-ntrânşii

Noi cu greu mai sesizam.

Plângi copile cand îi vezi

Bucurându-se de tine,

Plângi cu lacrimi, dar curate

Şi-or spera si ei mai bine.

Ziua-i lungă acasă la ţară

Ca şi noi şi ei aşteaptă

Veste bună să le aducem

Despre o lume mai deşteaptă.

Iată noi venim cu plângeri

Şi căutăm multă alinare,

Însă pe ei cine-i alină

Şi îi mângăie în supărare?

Nu mai au părinţi ca noi

Ca să-şi plângă a lor necazuri.

Stau doar trişti, plecaţi şi moi

Între două mici răgazuri.

P.S.: Vad ca nu pot sa las un spatiu intre strofe. Ca sa diferentiez o strofa de alta una am ingrosat-o, pe urmatoare am lasat-o normal si tot asa.

Posted in: Cuvinte alese