De ce iubesc Rapidul

Posted on March 22, 2009

5



20 martie 2008. Rapid-Steaua. 1-0. Min. 73.

O bricheta (afurisita de bricheta) suiera pe langa urechea lui Deaconu. El e cu spatele. Se intoarce brusc. La naiba, a observat-o. Si doar avertizase. La urmatorul obiect aruncat avea sa termine meciul. Si totusi….s-a intamplat. De ce? Cu nici 10 minute in urma saream in sus de bucurie la golul lui Sapunaru. Eram fericit. Si apoi…sa observ cu toata uluiala ca…fericirea mea a durat doar 10 minute.

Lovin, aproape in genunchi, il implora pe arbitru sa intrerupa meciul. Stelistii pun presiune. Arbitrul face semnul. Da…s-a terminat. Uluit ma uit la ecranul televizorului meu: Acelasi Lovin sare in sus de bucurie. E misto sa te bucuri de raul altuia, nu? E misto sa te bucuri de o infrangere, nu-i asa Florine? Ce e mai misto, pentru tine Florin Lovin, decat sa tipi de bucurie atunci cand fotbalul a mai pierdut o lupta cu huliganii? Ma uit perplex si la Radoi care o ia la fuga impreuna cu ceilalti colegi spre vestiare. Doamne…zici ca era maratonul de la Olimpiada. Fugeau cum nu au fugit tot meciul. Oare cine a ajuns primul in vestiar? Radoi? Lovin? Va urasc! Singurul stelist rupt de cele ce se petreceau pe teren era Habibou. Deoarece nu stia romana, nu intelegea ce se intampla. Abia intrase. Si pariu ca ar fi vrut sa mai joce? Ce victorie pentru Steaua. De asta nu am sa tin niciodata cu voi!

A doua zi. Si urmatoarele. La antrenamentele Rapidului.

“Noi ce vina avem?” . E mesajul imprimat pe tricourile rapidistilor. Tricouri purtate de jucatori cu chipuri triste. Putin vorbesc. Costin Lazar da o declaratie scurta: “E modul nostru de a ne exprima tristetea. Nu inteleg, noi ce vina avem?”. Dar adevaratii suporteri? Noi ce vina avem? Stii cum te poti simti in astfel de momente? Hai sa va explic. Esti in fata altarului. Iti tii in maini frumosul  sot. Te mariti. Ai asteptat acest moment toata viata. Ai facut atatea pregatiri. Totul e perfect. Porti o rochie lunga si alba. Preotul pune intrebarea. Tu spui DA. El spune…DA! Va sarutati. Preotul rosteste: “Va declar sot si sotie”. Sot si sotie…dar se intampla ceva. El devine deodata palid. Isi duce mana la inima. Se apleaca, se incovoaie…are un infarct…si…

Ei bine, Lovine, cum ar fi sa treci si tu prin starea asta? Nashpa, nu? Atunci de ce te bucuri neghiobule?

21 Martie 2009. Rapid-Otelul. 2-0. Minutul 63.

Lazar trece de Bourceanu si cade in careu. Teodor Craciunescu indica punctul cu var. Penalty pentru Rapid. Lazar se ridica si ii face semn arbitrului. Nu a fost fault. Teo e obligat sa revina asupra deciziei si da minge de arbitru pe care rapidistii o trimit in aut.

Declaratia lui Marian Rada spune totul: “Numai la Rapid se putea intampla asta. Astfel de gesturi fac parte din spiritul echipei.” In timp ce rivalii se milogesc la fiecare penalty, iar daca nu castiga dau vina pe arbitru, pe portar, pe nocturna, sau pe fata cu silicoane de la peluza 1, iata ca Rapidul mai surprinde o data. In acel minut meciul inca nu era jucat. Un penalty ar fi dus scorul la 3-0. Si probabil ar fi inchis meciul. Dar nu! Giulestenii au ales sa joace. Si sa joace cinstit.

Asta e diferenta dintre Rapid si celelalte. Iubesc Rapidul pentru ca mereu are puterea de a ma surprinde. Iubesc Rapidul pentru ca ei joaca din placere. Rapidul e echipa de la care nu trebuie sa te astepti la prea multe, in schimb are obiceiul sa iti ofere mari satisfactii cand nici nu te astepti. Pentru emotiile astea, pentru felul cum reuseste sa ma surprinda mereu. Pentru ca chiar daca te omoara cu inconstanta si cu perioadele mai slabe, Rapid e oricand gata sa te faca sa exulti.

Simt ca Rapidul poate mai mult. Baietii sunt in forma si cum am mai spus, in profida crizei si a faptului ca nu isi primesc salariile, ei…joaca din placere. In fotbal, totul tine de motivatie. Banul nu e o motivatie puternica. Uneori nici succesele. Cea mai puternica motivatie vine din interior, e acea motivatie care te face sa le demonstrezi celorlalti ca esti mai bun si ca poti. Iar Rapidul are multe demonstrat celor care s-au grabit sa ii cante prohodul dupa perioada proasta din toamna.

Ce poate fi mai fair-play? In timp ce unii se bucura pentru victorii nemeritate, rapidistii surprind lumea corectand greseala arbitrului.

Pentru asta, pentru ca ii iubesc, pentru ca nu pot exprima in cuvinte tot ce simt dupa meciul cu Otelul (am auzit ca asa e in dragoste. :D), voi mai canta odata: