Corbul

Posted on March 27, 2009

2



***Poezia la care am lucrat cel mai mult. 8 luni mi-a luat pana ce am finalizat-o. Singura la care am facut o introducere in alta poezie. Poezia lui Edgar A Poe a fost punctul meu de plecare. Dupa ce am citit-o m-am gandit sa fac si eu o poezie asupra temei Corbului***

Un vechi poet, Edgar A Poe,

Ne povesteste cum corbul, mare imparat,

Planuise sa distruga.

Al lumii nou si vechi regat.

Dar corbul a trecut indata,

A cucerit chiar lumea toata

Si mi-a lasat mie durerea

Luandu-mi fericirea, ce o aveam avere.

Si plin de ura si manie

Asupra acestui vechi-nou crai,

Il chem si-l strig mereu in zori,

Il caut sa-mi ia viata si mie:

“De ce m-ai parasit

O, dulce corb sihastru?

De ce ma lasi sa gem

Si apoi iarasi te chem?”

Si-mi ling ranile in continuare

Asteptand a sa vesnica chemare,

Tainic vad, un glas ma cheama

Sa-mi continui viata iara.

Dar cum de nu am fericire?

Dar cum de nu e nici iubire?

Din tenebre moarte vino

Sa-mi stingi glasul suferintei.
Un sarut sa-mi dai pe fata,

Corb, o, dulce imparat

Si doar moartea sa inconjoare

Al meu suflet blestemat.

Dar tu nu vii, nu vrei sa vii

Pribeag eu sunt, pribeag voi fi

Ma ratacesc in al vietii mormant

Sarman voi fi, singur voi fi pe acest pamant.

Posted in: Cuvinte alese