Jurnal de Calatorie (3)

Posted on April 22, 2009

0



Camisano Vicentino

Autobuzul m-a lasat in centrul satului. In drum spre casa mamei m-am plimbat putin prin centru. Pare neschimbat fata de anul trecut. Era ora 12.30, asa ca toate magazinele erau inchise pentru pauza de pranz. M-am oprit un pic in fata magazinului lui Giovanni (un prieten). Inchis si el.

In cele din urma am ajuns acasa. Aldo, prietenul si binefacatorul nostru, nu era in garajul de jos. Am sunat la interfon si m-am bucurat sa il gasesc in casa. Mai mult, pranzul era gata. Am cazut la fix.😀 Am mancat paste, bineinteles. Dar nu paste rosii ci o reteta cu spanac si nu mai stiu ce. La masa am vorbit putin de cutremurul care a avut loc zilele trecute in Abruzzi. La televizor erau imagini cu echipe care sapau prin ruinele orasului L’Aquila – cel mai devastat oras in urma cutremurului.

Dupa pranz am facut un dus lung si cald care a scos din mine tot stresul calatoriei. Pe urma am asteptat ca mama sa se intoarca de la lucru.

In asteptarea ei am adormit. M-a trezit ea cand a ajuns acasa. Era mai frumoasa si mai radioasa ca oricand.

Am asteptat sa manance si ea, pe urma am desfacut bagajul. Printre altele, mama m-a anuntat ca a doua zi am controlul medical la 14.30. Si, mai important, mi-a pregatit o surpriza. Sambata vom merge la Roma. Super! O sa sarbatorim pastele in cetatea eterna. Dupa ce am calatorit prin aproape tot nordul Italiei (Milano, Venetia, Verona, Padova, Vicenza, Treviso, Brescia, Bergamo) si Perugia si Assisi, a venit vremea sa cobor si mai adang in “cizma”.

Seara am fost la Serena. Pana acum doi ani mama a fost baby-sitter la cei trei copii ai ei. Cu ei mi-am petrecut si eu mult timp cat am stat in Italia. Giacomo (6 ani) a tinut neaparat sa ma invete dinozaurii. Spunea, cu emotie, ca lui ii plac dinozaurii si le stie la toti numele pe dinafara. Si astfel mi-a enumerat vreo 30 de nume de dinozauri. Baiat foarte inteligent.

In schimb, Marta si Alice (4 ani – surori gemene) nu s-au desprins de mine pana ce am plecat. Cel mai mult le-a placut sa le dau uţa-uţa pe genunchi. Copii au mai crescut putin, dar sunt la fel de simpatici. A fost pentru prima oara cand au inteles problema mea (ca nu aud bine). Serena mi s-a parut ca a mai imbatranit putin, dar arata la fel de bine ca atunci cand aparea pe posturile de televiziune din Italia, iar pe Paolo (sotul ei) nu am apucat sa il vad.

Ne-am intors acasa si am luat cina. Pe urma m-am uitat la Barcelona – Bayern Munchen pe Rai 2. Mi-a placut mult de Barca inprima repriza, iar defensiva lu Bayern cred ca a fost praf. E imposibil ca la un asemenea nivel la primele doua goluri Messi si Eto’o sa nu fie marcati. Mi s-a dovedit inca o data crezul: “Marcajul face totul.” Mi s-a parut grosolan faultul Lui Henry asupra portarului Butt. Francezul a intrat cu ambele picioare in moaca lui, iar la reluari s-a vazut: cu cat se apropia mai mult, cu atat isi potrivea mai bine picioarele. Cred ca merita un rosu.

In a doua repriza, in afara de ghinionul lui Ze Roberto de a rata doua mari ocazii de gol, nu am mai remarcat nimic. Mi-a placut tridentul ofensiv al Barcelonei (Henry – Eto’o – Messi), precum si de Andres Iniesta.

Posted in: De'ale vieţii