La capat de drum am ajuns…

Posted on May 8, 2009

2



Saptmana trecuta v-am propus sa scriem impreuna o poezie. De atunci a trecut o saptamna, timp in care s-au adunat 20 de versuri. Dar inainte de a face comentarii, haideti sa aruncam o privire la ce a iesit.🙂

Aceasta e poezia pe care am scris-o impreuna:

La capat de drum am ajuns

Mai înalt şi mai puţin tuns

Cu “pleata” in vant si cu gandul hoinar…

Fara ca sa am habar

De un lucru simplu sau bizar

ca o amintire pierduta in buzunar

Ori zile triste bifate-n calendar.

Nostalgic, privesc inapoi

Cu ochii mari, cu forte noi

Si sper,gandindu-ma la voi..

Sa fim iarasi doar noi!

Impovarati cu vise noi

Trecem mai simplu printre nori

si dam foc stelelor

ca sa sclipeasca pana-n zori

si intr-un final………

sa ne iubim doar noi.

fara sa ne pese de frig sau ploi

noi ce-am purtat un lung razboi,

si impotriva cifrei doi ne-am rasculat.

In primul rand va multumesc tuturor celor care au contribuit la ea. Mi s-a parut foarte amuzant sa urmaresc sirul poeziei si unde va ajunge ea.

In al doilea rand ma bucur deoarece comunitatea din jurul blogului meu e formata din persoane optimiste care au reusit ca de la primul vers care era unul trist si pesimist sa ajunga la ceva plin de optimism, ba chiar la….sentimentul de iubire. Si am impresia ca nu sunteti doar optimisti, ci si inteligenti, pentru ca mi-a placut sa vad ca ati gasit o modalitate de a continua poezia acolo unde se apropia de un final previzibil.

Am publicat versurile stranse pana acum, dar poezia nu se inchide aici. Puteti in continuare, sa aduagati versuri langa cele care s-au adunat deja, sau chiar sa scrieti propriul vostru final al poeziei.

Asa cum am promis public si poezia mea, cea din care am extras primul vers pentru poezia pe care am compus-o impreuna.

La capat…

La capat de drum am ajuns

Gandurile, sentimentele s-au dus.

Toate acele idei

Ce pe foaie le-am transpus…

…m-au parasit.

Nu stiu pe cine sau ce

Sa-ti mai cant…

Toate visele s-au dus.

Iar eu am ramas singur.

…pierdut.

Au plecat toate…

Dar a venit speranta,

Si zorii diminetii

In curand se vor ivi.

Au plecat toate…

Acum vreau sa ma plimb si sa visez,

Vreau sa privesc si sa iubesc,

Vreau sa dansez, chiar sa valsez…

….vreau sa zambesc.

Dar orice-ar fi,

Poezia ramane-n inima mea

Nicicand nu o voi uita

Dar deocamdata…eu voi visa.

Sa nu dati telefoane,

Nu voi nici interviuri,

Sa nu ma cautati

Caci eu am sa dispar.

Am sa dispar in negura vietii

O sa ramana doar amintirea,

Cum am trecut prin toate

Asa voi trece si acum…

…..caci voi ma veti uita.

Observati diferenta dintre cele doua poezii? Poezia mea are asa multe intelesuri, incat mi-e practic imposibil sa le exprim pe toate. Insa ceea ce am sesizat eu: am pornit de la o stare de tristete, am incercat sa dau un oarecare optimism sentimentului (mi-am permis chiar sa fac o gluma), insa – in final – am ajuns la aceiasi stare de la inceput.

In schimb, in poezia pe care am scris-o impreuna, am pornit de la un vers care inspira tristetea si am ajuns cu totii la o stare foarte optimista. Si acolo am ramas.🙂

Concluzia mea: Singuri nu ne putem oferi optimismul de care avem nevoie in viata de zi cu zi. Dar impreuna DA, PUTEM!

Voi ce parere aveti?

Posted in: Cuvinte alese