Eutanasia: da sau nu?

Posted on July 12, 2009

3



Eutanasia poate fi un subiect atat de complicat, incat oricat as incerca nu as putea sa scriu despre el decat la modul superficial.

Cu toate acestea am dat in urma cu cateva zile peste un articol care mi-a facut inima cat un purice, un articol care m-a facut sa inteleg suferintele prin care pot trece unele persoane care desi nu mai au nicio speranta de viata sunt lasate pur si simplu sa sufere in tacere. Imaginile m-au lasat deasemenea fara cuvinte. Nu va recomand sa le vedeti daca sunteti slabi de inima.

Articolul integral il cititi aici. Pozele sunt tot de aici.

Pe scurt e vorba de 3 cazuri.

In primul caz e vorba de o frantuzoaica care sufera de o boala cumplita, fara leac si in continua evolutie.  Femeia a ajuns la capatul puterilor, dar in Franta eutanasia nu este permisa. Ceea ce o condamna in continuare la suferinta.Tumoarea de care sufera i-a deformat ireversibil ochii si nasul si i-a adus suferinte cumplite. De mai bine de un an, femeia a orbit, nu mai are miros si nici nu mai simte gustul alimentelor. In plus, nu mai poate inghiti si este hranita artificial.

Un alt caz celebru e cel al omului elefant. Barbatul din China suferea de aceasta tumoare inca de la nastere si, pe masura ce a avansat in varsta, aceasta i-a crescut. A fost operat in 2007, medicii reusind sa extraga 15 kilograme din tumoarea sa. Cu toate acestea barbatul a avut de indurat un lung calvar care s-a accentuat incepand de la varsta de 10 ani cand si-a pierdut vederea deoarece tumoarea i-a crescut peste ochiul drept si i-a acoperit fata in intregime. Treptat si-a pierdut si auzul, iar acum ii este dificil si sa vorbeasca.

Al treilea caz e cel al omului copac care sufera de o boala care il face ca la maini si la picioare sa aiba adevarate “radacini”. Totul a inceput in adolescenta cand s-a taiat la genunchi si a contactat virusul Papilloma. Din cauza bolii, Dede si-a pierdut slujba, a fost parasit de sotie si a fost nevoit sa-si creasca singur cei doi copii.

Pozele mai jos, repet nu va uitati daca sunteti slabi de inger:

Al doilea caz: Omul-elefant

Al treilea caz: Omul-copac

Unii resping din start eutanasia fara a lasa loc de argumente. Altii acceapta ideea si o inteleg. Facem apel la suferintele Holocaustului si la invataturile bisericesti. Comparam eutanasia cu sinuciderea si folosim argumentul suprem ca trebuie sa avem respect pentru propria viata. Ne legam de faptul ca doar Dumnezeu poate da viata si tot el o poate lua. Daca suferim, aceasta pentru unii e o cale spre mantuire.

Dar, am o intrebare. Cati dintre noi au trecut prin asemenea suferinte ca  sa ne dam cu parerea si sa le intelegem? Cum ar fi sa fii inchis ani de zile in inchisoarea proprului tau corp mort fara  sa poti comunica ani de zile. Cum ar fi cand vei fi neputincios si abandonat intr-un pat din care vei astepta moartea, care va tot intarzia sa apara. Si vei fi singur, abandonat intr-o camera de spital sau azil pentru batrani pentru ca cei apropiati te vor parasi nefiind in stare sa te ingrijeasca.

Sunt curios, dupa ce vei trece prin astfel de experiente vei mai sustine cu tarie ca eutansia nu trebuie legalizata?

P.S.: Stiu ca articolul e mai vechi, de anul trecut, insa subiectul e oricand de actualitate.