Rapid: trecut si prezent

Posted on July 17, 2009

6



In urma cu cativa ani apropierea finalului unui sezon nu era asa greu de suportat pentru mine. Bineinteles, eram trist deoarece pentru o luna sau doua urma sa nu imi mai vad favoritii decat in amicale. Dar asta se compensa prin altceva. De fiecare data asteptam cu nerabdare perioada de transferuri pentru ca eram nerabdator sa vad ce jucatori noi vor veni la echipa mea preferata.

Si niciodata nu am ramas dezamagit. Chiar daca evolua bine sau nu, echipa mea aducea in fiecare pauza competitionala jucatori buni sau foarte buni. Copos, oricat de zgarcit era el, avea uneori darul sa aduca fericire in inima fanilor rapidisti cu transferurile pe care le facea.

Achizitionarea unor jucatori ca Moldovan, Pancu, Coman, Lazar, Mazilu, Herea (si lista poate continua) era pentru mine ca victoriile zdrobitoare in meciurile cu rivalii. Erau satisfactii  care nu pot fi descrise prin cuvinte.

Sistemul era simplu, dar se aduceau jucatori buni si cunoscuti, de la noi. Jucatori pe care ii cunosteam. Jucau la echipe mici din provincie, iar daca jucau bine intrau in vizorul celor 3 granzi din Bucuresti. Pentru unii acesta era punctul culminant in cariera lor.

Intre cei 3 granzi era un vesnic duel pentru a cumpara cei mai buni jucatori din provincie. Un duel, poate mai aprig ca cel jucat pe teren. Si ce satisfactie cand un jucator bun semna cu echipa mea in locul celorlalte doua. Dar si o tristete cand Rapidul pierdea un jucator in favoarea Stelei sau a lui Dinamo. Si acum imi amintesc ce rau mi-a parut ca Nicolita a semnat cu Steaua si nu a venit la Rapid. Era mijlocasul pe care mi-l doream cel mai mult in acea iarna la echipa mea.

Uneori faceam pronosticuri. Inaintea perioadei de transferuri faceam liste cu posturile deficitare la Rapid si cu jucatorii pe care mi doream sa vina. Era foarte fain. Urmaream cu nerabdare buletinele de stiri doar o anunta un transfer la Rapid. Si eram sigur ca va fi un transfer bun, care ne va intari.

Asta pana la o vreme. Fotbalistii din Liga 1 au devenit prea scumpi pentru a fi cumparati. Indiferent ca aveau sau nu valoare. Integrati in UE, patronii de cluburi au inceput sa testeze si alte piete. Si ne-am trezit peste noapte cu o avalansa de necunoscuti la toate echipele.

Asemeni si la Rapid. Nu mai veneau jucatorii pe care ii cunosteam, ci jucatori de care nu auzisem in viata mea. Unii au reusit sa confirme (de ex: Spadacio, Cesinha sau Ricardo Fernandes), altii – si majoritatea – nu (ex.: Pardo, Julio Cesar, Vella, Pittbul). Astfel ca in mai putin de un an m-am trezit ca tin cu o echipa de necunoscuti. Jucatorii pe care ii stiam de o viata au disparut incet, sau au ajuns rezervele unor straini cvasi-anonimi.

Asa mi-am pierdut interesul pentru perioadele de transferuri. Nu stiu cine imi doresc sa vina la Rapid, pentru ca vor veni cu siguranta straini de care nu am auzit niciodata. Mi-am pierdut oarecum interesul pentru o echipa la care am tinut foarte mult. Rapid, asa cum a fost ea, a fost singura echipa pentru care am tinut neconditionat. A fost singura echipa careia ii asteptam meciurile cu nerabdare. Singura echipa care m-a facut sa ma simt suporter infocat si m-a facut sa fiu fericit prin rezultate la care nici nu visam. Si da…a fost si singura echipa care m-a facut sa sufar, dar si sa urasc rivalele.

Asa eram candva. Adolescent nebun. Insa in ultima perioada…mi-am cam pierdut interesul. Auzisem ca au mai venit doi jucatori. Habar nu am cine sunt sau daca s-au concretizat zvonurile.

Un alt lucru care s-a schimbat fata de trecut. Inainte aveam multi jucatori romani care cunosteau campionatul, iar la Rapid nu jucau doar pentru bani ci si pentru suporteri si culori. Era o echipa de rapidisti adevarati. Acum au venit jucatori straini, care pana la transfer probabil nu auzisera nici de Romania, ce sa mai zic de Rapid. Sunt jucatori care joaca nu pentru fani, nici pentru culori. Sunt jucatori care joaca doar pentru salariu si prime, iar daca se intampla sa nu li se plateasca o rata la chirie, fug in tarile de origine si nu se mai intorc luni intregi.

Si sa nu-mi spuneti ca nu e asa. Dovada e jocul Rapidului din ultimul sezon. Se simte cand o echipa joaca din inima sau doar pentru ca sunt fotbalisti. Comparati putin era Lucescu jr cu era “Stranierilor”.

Ceea ce nu se intelege acum la noi e faptul ca daca in Romania vrei sa faci performanta, atunci doar cu jucatorii romani o poti face. Inca nu suntem in stare sa importam echipe intregi de straini. Iar daca aducem, aducem cate 1-2, maxim 3 care sa se integreze treptat la echipa.

Din pacate, singura echipa care prefera sa transfere mai mult romani decat straini este Unirea Urziceni. Tocmai de asta Urziceniul a devenit campioana si tot de asta cred ca in urmatoarea perioada va ramane cea mai buna echipa din Romania.

P.S.: Ca de obicei, articol scris la 2 noaptea. :))

Posted in: Fotbal de la noi