Trandafirul

Posted on August 31, 2009

8



ploaieAfară ploua. Picăturile de ploaie se scurgeau, întâi mai lent, pe urmă din ce în ce mai repede pe unicul geam al camerei mele. M-am ridicat din pat şi am căutat în şifonier câteva haine adecvate. Blugi,un hanorac cu glugă şi peste hanorac am tras şi geaca mea de motociclist şmecher.

Am coborât pe scări, fără ca să observ zecile de persoane care se întorceau de la masă sau cuplurile care se opriseră  la o vorbă aşezate pe cele câteva calorifere calde.

Afară încă mai ploua. Mi-am tras gluga peste cap pentru a mă proteja de umezeala nedorită şi mi-am băgat mâinile reci în buzunarele laterale ale hanoracului. Mergeam încet şi meditam la gâze, munţi, ape, brontozauri şi flori.

Vântul batea tot mai tare şi mă împingea înapoi. Spre casă, spre căldură, spre un ceai şi o plapumă caldă. Dar nu, nu de aceste lucruri aveam eu nevoie. Caldura nu e dată de lucruri materiale ci de persoanele care te iubesc.

Din păcate, curentul tot mai rece nu era de acord cu mine şi îmi declarase război. Nu pătrunse doar prin hainele mele, de altfel groase, ci şi prin gândurile mele, răscolindu-le şi împrăştindu-le în mii de fragmente prin creierul meu.

Şi ies la suprafaţa amintiri  mai puţin plăcute. Amintiri pe care încerc să le  uit , dar …

Îmi continui drumul, sperând că voi găsi ceea ce caut. Foarte puţine lucruri mă pot opri în viaţă. Am învăţat că nu existe limite pentru ceea ce îţi doreşti. Am învăţat că totul depinde numai de tine şi de cât de mult îţi doreşti acest lucrul. Şi dacă chiar îl doreşti, atunci vei munci pentru el şi într-o zi, îl vei obţine.

Există, însă, şi lucruri care nu depind de tine. Lucruri pe care ţi le doreşti enorm, însă nu le poţi obţine singur, pentru că totul ţine de ceilalţi.trandafir alb cu roua

Afară plouă neîncetat, iar eu îmi grăbesc pasul. Dau colţul şi imediat găsesc ceea ce căutam: o florărie. Puţină culoare, într-o natură prea dezolantă. În jur se găseau flori mai mici sau flori mai mari. Roşii, albe, violete…

Însă ce îmi atrage atenţia se află într-un colţ prea îndepărtat. Un coş cu trandafiri albi. Aşa flori frumoase….şi parcă prea ascunse. Am ştiut imediat că asta trebuia să cumpăr. Îmi scot portofelul, parcă prea nerăbdător, şi plătesc pentru ea.

Printre petalele ei se găseau încă picături de rouă, iar parfumul, atât de puternic, se simţea şi fără să fii nevoit să îţi apropii nasul de ea. Acum caut cuvinte să o descriu…dar îmi dau seamă că nu există. Era frumoasă şi atât.

Încerc să o ţin cât mai atent, chiar dacă vântul, la fel de puternic încearcă să mi-o smulgă din mâinile mele atât de reci. Înaintez cu greu, dar înaintez.

Ajung acasă şi caut imediat un loc cât mai frumos în care să aşez acel trandafir. Am găsit un borcan mai mare pe care l-am umplut imediat cu apă. L-am aşezat pe micuţa masă din camera mea şi am pus floarea în el. Petalele florii erau larg deschise şi, surprinzător, vântul nu reuşise să smulgă cele câteva picături de rouă.

M-am aşezat în pat şi am început să mă gândesc din nou la flori, brontozauri, ape, munţi şi gâze. Am adormit.

trandafir alb negru[…]

A trecut un an. O dimineaţă obişnuită mă găseşte pe banca din clasa mea. În timp ce aşteptam profesoara de la prima oră, o domnişoară crapă puţin uşa şi întreabă de Bogdan. Vine la mine şi îmi întinde ceva ce s-a dovedit a fi cea mai frumoasă felicitare pe care am primit-o. Pe urmă se întoarce şi cât ai clipi dispare din clasă.

Dar cu ce ocazie această felicitare? Nu era ziua mea şi nici vreo ocazie mai specială. O deschid şi observ că pe partea dreaptă a ei erau lipite câteva petale uscate. Pe cealăltă parte era un text din care reţin şi acum cuvintele:

„Bună, drăguţă…

…îţi mai aduci aminte?…

…ce vremuri!…

P.S.: e floarea pe care mi-ai dat-o acum un an. ”

***

P.S.: Care e povestea primei flori pe care aţi primit-o sau oferit-o?

Sursa foto: 1, 2, 3

Posted in: De'ale vieţii