Misiune îndeplinită

Posted on September 18, 2009

1



Cu câteva zile în urmă am avut norocul să găsesc ceva ce căutasem de câţiva ani buni: brânză de burduf.

De acest produs m-am ataşat pe vremea când de abia învăţam să merg, adică în perioada când stăteam în Braşov. Fiind mai de la munte, am prins repede gustul ei, iar părinţii cumpărau ori de câte ori ne permiteam. Era totuşi un aliment scump, aşa că ocazile când aveam brânză de burduf pe masă coincideau ori cu zilele în care părinţii luau salariul, ori dacă era vreo sărbătoare în calendar. Dar şi când aveam brânză, se termina cât ai zice:  “Bogdan are blog.”

Îmi amintesc că abia aşteptam să ia tata salariul din două motive: pentru că ne aducea eugenii şi urma să cumpărăm fabuloasa brânză de burduf. De fiecare dată mergeam cu mama la piaţă unde căutam cel mai mare şi mai frumos bulgăr.

Ajunşi acasă nici nu aşteptam să pună mama masa că luam un cuţit sau o furculiţă şi scobeam în bulgăre, iar apoi căutam brânza cu degetul şi o degustam.

Din păcate tot ce e frumos, nu ţine mult. Aşa şi aici. La 8 ani ne-am mutat în  satul natal al părinţilor, aproape de Roman.  Din păcate asta a însemnat şi dispariţia celebrei brânze de burduf din viaţa noastră. O întrebam mereu pe mama când mai cumpărăm, căutam în toate magazinele din sat şi din Roman…dar nu găseam. Astfel cel mai bun aliment pe care îl gustasem avea să devină în curând o amintire.

Au urmat peregrinările prin Iaşi, Bucureşti, Bacău şi Italia unde mereu mergeam cu speranţa că voi găsi şi brânza de burduf, dar niciodată nu apărea. Brânzeturi am mai încercat, mai ales în Italia unde găseşti o varietate foarte mare şi o tradiţie îndelungată, dar parcă niciuna nu se asemăna cu alimentul copilăriei mele.

În urma cu mai bine de un an a avut loc a doua descălecare în Bucureşti. Deşi am mai auzit pe la prieteni că brânza se găseşte prin alimentare şi hypermarket-uri, mi-a luat mai bine de un an până am reuşit să găsesc ce căutam de la 8 ani când ne-am mutat din Braşov. A fost ca şi cum aş fi găsit jucăria mea preferată din copilărie. O fericire de care nu am mai avut parte de multă vreme.

În seara în care am găsit-o am mâncat peste 20 de minute din ea. Doar pâine şi brânză de burduf. Încă a mai rămas puţin, dar mi-e că dacă o să mai mănânc din ea o să se termine. Sper să nu mai dureze alţi 12 ani până să o găsesc din nou.

branza-burduf-calimani-la-besica

P.S. 1: Dacă sunteţi cuminţi, poate vă dau şi vouă să gustaţi puţin. Mai mult nu, că prindeţi gustul şi se termină.😛

P.S. 2: Post scris cu ceva întârziere, dar mai bine mai târziu decât niciodată.🙂

Sursa

Posted in: De'ale vieţii