Povestea unui trandafir

Posted on October 26, 2011

8



Pe Ana am întîlnit-o pe terenul de fotbal. Era genul de fată săritoare şi sprintenă de care te îndrăgosteşti doar dacă eşti pasionat de fotbal. O admiri cum aleargă, cum loveşte mingea şi cît de uşor reuşeşte să îi dribleze chiar şi pe băieţi în meciurile mixte. Nu te aştepta să vezi o preluare pe sîni. Ana chiar ştia să joace fotbal!

Eram un licean care tocmai revenise din Italia după o operaţie complexă. Speriat şi confuz. Nu aveam voie să joc fotbal, dar nu mă puteam abţine să stau departe de terenul de fotbal al căminului în care am locuit patru ani în Bacău. La început eram fascinat de minge, pe urmă am fost fascinat de ea. Cînd mi-a zîmbit prima oară am rămas blocat. Atît de blocat că am călcat pe minge şi am căzut pe spate.😀

Am început să vorbim, să ne cunoaştem. Prima noastră „întîlnire” a fost în trenul care ne ducea spre casă la sfîrşitul weekend-ului. Amîndoi locuiam în sate din apropierea Romanului, dar învăţam la acelaşi liceu din Bacău. Locuiam în acelaşi cămin.

Ne-am apropiat. M-am îndrăgostit de ea. Devenise cea mai bună prietenă pe care o puteam avea. În plus, era o fată de treabă şi corectă. Puteam avea încredere în ea.

Era iarnă , început de decembrie. Urma să vină Crăciunul, dar eram atît de nerăbdător să îi fac o supriză, încît am decis să îi iau un cadou de Moş Niculae. Mi-am strîns toate economiile şi am început să fac sondaje de opinie printre prietenele şi colegele ei. Ce muzică îi place cel mai mult? Care e artistul ei favorit? Ce flori îi plac?

Mă puteţi condamna, însă vorbeam de prea puţin timp cu ea şi nu apucasem să îmi dau seama singur ce lucruri îi plac.🙂

Odată trasă linia, m-am decis ce urma să îi iau. Am aflat că artistul ei preferat era Eros Ramazzoti. Aşa că am colindat toate magazinele din centrul oraşului pînă cînd am reuşit să găsesc un CD cu acest artist. Era un album nou, aşa că preţul era mai piperat. Dar merita efortul.

Pasul doi: găseşte o floare pe placul ei.  Un trandafir roşu era uşor de găsit. Orice florărie care se respectă avea parte de o duzină de astfel de flori. Am colindat mai multe florări, pînă am găsit unul mai mare şi pe placul meu.

Pentru că în căminul în care locuiam fetele şi băieţii locuiau pe etaje diferite, am avut nevoie de complicitatea colegelor Anei de cameră. Nu a fost greu, au fost mai mult decît entuziaste să mă ajute. Planul era simplu. Pentru că era seara de moş Niculae, Ana avea să găsească în ghetele ei CD-ul cu Eros Ramazzoti şi trandafirul.

A fost primul trandafir pe care l-am oferit.

Povestea pare simplă şi banală, însă nu se încheie aici.

Trecuse un an. Ana se mutase în gazdă pentru a putea învăţa mai bine pentru examenul de Bacalaureat. Da, era şi o fată inteligentă.🙂

Legătura se pierduse. Nu ne mai întîlneam aşa des. Totuşi, pe neaşteptate, în dimineaţa zilei de şase decembrie mă aştepta pe banca mea din clasă o felicitare făcută manual. Iniţial am crezut că era pentru altcineva. Treptat am început să recunosc scrisul ei.

Începea aşa: „Îţi mai aduci aminte, drăguţă?”. Pe urmă a rememorat o serie de amintiri comune şi dragi nouă. Nu îi venea să creadă cît de repede trecuse timpul.

Aproape că nu am sesizat petalele uscate de pe partea stîngă cînd la final am citit: „Îţi mai aduci aminte de trandafirul pe care mi l-ai oferit acum un an? Am păstrat petalele, iar o parte din ele le-am lipit pe partea alăturată”.

Astfel, o parte din primul trandafir pe care l-am oferit unei fete s-a întors la mine. Cealaltă parte a rămas la ea. Felicitarea încă o mai am, e într-un sertar cu lucruri personale din casa mea natală.

De atunci au trecut mulţi ani. Drumurile noastre s-au separat şi mai mult, ajungînd să fim uneori şi în ţări diferite. Nu ne-am mai întîlnit de la sfîrşitul liceului. Însă am păstrat legătura şi vorbim prin telefon sau pe internet uneori. De fiecare dată, prima frază pe care o folosim cînd ne căutăm este „ce mai faci tu, drăguţă?”.

În ciuda anilor care au trecut au rămas două lucruri care ne mai leagă: ultimul cuvînt din salutul anterior şi trandafirul pe care îl păstrăm amîndoi.

*Articol cu care particip la concursul BlogJuan iniţiat de Danone Cremosso pentru că mi-ar plăcea să văd Parisul. Mă veţi puteţi vota AICI, in sectiunea romanticilor (din dreapta) ACUM! imediat ce organizatorii îşi vor da OK-ul şi mă vor trece în listă. Merci Beaucop.

Sursa foto