Morning desire

Posted on June 8, 2012

5



*de cine am fost îndrăgostit.
Dar, oare, pe cine am iubit?

Ceasul sună insistent, dar tu îl ignori. E vremea să te trezeşti, însă parcă nu ai chef. Mai vrei să dormi…

O mînă delicată mi se strecoară uşor pe abdomen. La fel de adormită ca mine.

E ora 7.00. Soarele abia ce şi-a mijit primele raze. La naiba cu ceasul! Sună din nou.

– Bună dimineaţa, iubitule! Bem o cafea?

– Nu am timp. Culcă-te înapoi.

Adoram felul în care mă privea, modul în care îmi zîmbea, dimineţile în care mă trezeam alături de ea.

***

De fiecare dată cînd aveam liber, o căutam prins sms. “Ce faci? Ai planuri diseară?”.

Era o persoană poate mai ocupată decît eram eu. În plus, adora să se implice în acţiuni de voluntariat. Prin urmare, era un miracol dacă reuşeai să o prinzi liberă o dată pe lună.

Telefonul începe să vibreze. Aceeaşi senzaţie de speranţă, chiar dacă într-un fel eram obişnuit şi cu sentimentul clasic de resemnare: “Nu ştiu la cît termin diseară. Îmi pare rău, nu am timp”

***

“- Voi fi mereu surioara ta pentru că nu vreau să ne certăm şi îmi doresc să rămînem prieteni pe vecie. Eşti cel mai bun prieten pe care l-am avut şi nu vreau să te pierd”

***

Terminase liceul. Eu mai aveam doi ani. Era prea tîrziu. Eu într-un cămin, ea într-un autocar spre Italia.

Încă cîteva ore şi nu ne-am mai fi putut trimite nici sms-uri. Aş fi vrut să pot face ceva, să fiu lîngă ea. Dar eram prea mic şi neputincios.

Asculta muzica de pe CD-ul pe care i-l făcusem cîndva cadou. Şi, probabil, plîngea.

“No, non puo finire cosi”, mi-a scris ea. “Qulacono tornera”, mi-a promis. Nu s-a mai întors.

***

Cu timpul, oamenii au tendinţa de a deveni prea lipiţi unul de celălalt.

Era şi cazul ei. Mă căuta parcă prea mult, prea des. Îmi scria aproape tot timpul şi se îngrijora cînd nu îi răspundeam sau dacă îi scriam cu întîrziere.

Mă supăram. Îmi doream mai multă libertate. Vroiam să nu îşi mai facă mereu griji pentru mine.

De fiecare dată cînd aveam probleme, empatiza cu mine. Aproape sau departe, mereu căuta soluţii ca să mă ajute să trec mai bine peste momentele grele.

A fost singura persoană care mi-a fost alături în cele mai dificile momente.

***

“Iubitule, ia te rog o pîine pentru că nu mai avem. Şi dacă tot te opreşti la colţ, ia-mi şi o sticlă de suc natural. Nu am decît două ouă şi un pic de salam, aşa că dacă ţi-e foarte foame, ia-ţi şi tu o şaorma pe drum. Te pup”

***

Am văzut-o pentru prima oară prin obiectivul aparatului foto. Nu ştiu cum, dar a reuşit să îmi acapareze toată atenţia.

Mii de suporteri roiau prin centrul capitalei. Fulare, steaguri. Într-un colţ era ea. Probabil alături de iubitul şi de prietenii săi. Sau împreună cu familia.

Mi-am revenit abia după ce am reuşit să o surprind zâmbind.

***

Era momentul în care partea mea preferată a săptămînii era weekend-ul. Şi nu pentru că urma să scap de ore, ci pentru că aveam să o văd în sfîrşit pe ea.

Deodată satul meu îmi părea mai frumos, mai interesant. Cunoşteam toate băncile, fîntînile şi porţile de pe drumul principal.

***

O ştiam din liceu. Chiar fusesem împreună pentru scurt timp.

Era departe şi nefericită. În fiecare seară, la status afişa un mesaj de profundă tristeţe.

Am început să vorbim şi să o sprijin. A început din nou să zîmbească şi să spere.

Status-urile triste au rămas istorie.

***

“Te iubesc. Nu mă pot abţine nici eu acuma.🙂 Cînd mie dor de tine mi se face poftă de îngheţată. Nu ştiu de ce…”

***

Încă nu ştiam limba italiană. Aşa că atunci cînd ea m-a abordat, m-am blocat şi am început să vorbesc în română. Nu îmi amintesc ce am spus, dar îmi amintesc reacţia ei. Nu uimire, ci zîmbet şi înţelegere.

A doua zi ne-am văzut din nou. Ne-am înţeles. Nu mai aveam emoţii.

***

Primul sărut a fost ceva neaşteptat. Îmi amintesc vag, ca prin ceaţă. Ştiu că avea rochiţă şi părul prins în bucle. Şi mai ştiu că eram un fricos. Şi că m-am speriat şi am fugit imediat după ce m-a sărutat.

*****

Am 23 de ani. Am iubit doar două persoane. Am fost îndrăgostit poate de prea multe ori. De cîte ori iubim în viaţă? Asta nu pot şti.

Cele două persoane pe care le-am iubit sînt ascunse printre cele de mai sus. Vreţi să ştiţi care? Ajutaţi-mă să “smulg” un premiu de la organizatori sau chiar vacanţa de la Roma şi am să vă dezvălui care au fost cele două “norocoase”.

Articolul participa la concursul Love Debates organizat de Danone Cremosso.  Dacă ţi-a plăcut, mă poţi ajuta cu un tweet sau un share pe contul tău de Facebook, aici.

P.S. Important: Ca să o facem mai interesantă, în cazul în care voi cîştiga, voi dona un sfert din premiu (aka 100 lei), celui/celei care va ghici printr-un comentariu la acest post cele două persoane pe care le-am iubit.🙂 O altă condiţie este, evident, să mă votaţi pe lovedebates.cremosso.ro.

Cum mă votezi:

– pentru a intra în etapa de jurizare trebuie să mă clasez la sfîrşitul săptămînii în primii 10.

– Momentan sînt pe locul 13, 12, 8, 3 aşa că e necesar să intraţi pe lovedebates.cremosso.ro. E o coloană pe partea dreaptă, intitulată Top Debates.

– Căutaţi numele meu – Bogdan Fechită – şi bifaţi “Alege Fresh” sau “Alege Sweet”, în funcţie de cum vi se pare acest text.

– Pe urmă alegeţi share pe Facebook (preferabil) sau tweet pt Twitter, în funcţie de reţeaua de socializare pe care aveţi cont şi asta e toată treaba.😀