Fotoreportaj din Adjudeni » Povestea unui sat de pe malul Siretului

Posted on January 13, 2013

11



adjudeniFotografii şi text de Bogdan Fechită
Toate drepturile rezervate
(pentru preluare parţială sau integrală a textului
sau a fotografiilor, contactaţi autorul)

Adjudeni este un sat situat la 10 kilometri nord-est de oraşul Roman, pe malul drept în sensul de curgere a rîului Siret. La ultimul recensămînt au fost înregistrate 1270 familii, cu peste 5.000 de locuitori. Ca unitate administrativă, Adjudeni este al doilea sat care face parte din comuna Tămăşeni, judeţul Neamţ. Ca o curiozitate, e ultima localitate din partea de est a judeţului. La doar un kilometru de ea se află Răchiteni, sat care face parte, însă, din judeţul Iaşi.

Agiud, părintele satului

Localitatea datează încă din secolul XV, de pe vremea lui Alexandru cel Bun. A fost întemeiat de un bărbat pe nume Agiud, care a coborît din munţi alături de rudele sale şi s-a stabilit pe aceste meleaguri. Satul a preluat astfel numele lui: Agiudeni. Pînă la actualul nume, satul a mai fost cunoscut şi ca Giudeni. (*)

Privelişte la intrarea în sat dinspre Tămăşeni.

Privelişte la intrarea în sat dinspre Tămăşeni.

Un sat răvăşit de cel de-al Doilea Război Mondial

Adjudeni a fost una dintre localităţile care au avut de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1944, satul a fost supus bombardamentelor şi atacurilor terestre în patru rînduri din partea frontului german aflat în retragere.

Cel mai grav atac a avut loc pe 23 august, zi în care trupele germane au luat cu asalt localitatea, au distrus 21 de case şi fînării şi au bombardat biserica.

Scopul trupelor a fost acela de a crea o cale de retragere celor circa 1.000 de soldaţi nemţi care fugeau din faţa trupelor ruseşti. Din nefericire, soldaţii ruşi au pătruns în sat în aceeaşi zi în căutarea soldaţilor nemţi.

Monument dedicat eroilor satului Adjudeni.

Monument dedicat eroilor satului Adjudeni.

În confuzia creată au capturat 12 soldaţi romîni pe care i-au executat în sediul fostei primării. În conflictul armat din ziua menţionată au mai fost ucişi şi cinci soldaţi nemţi, precum şi opt civili din satul Adjudeni. (*)

Inundaţiile şi emigrarea, problemele majore ale comunităţii

În ciuda faptului că deţine una dintre cele mai mari lăcaşe de cult din România (72 metri în înălţime), Adjudeni nu prezintă un potenţial turistic deosebit. Satul nu a fost nici ţinta unor investiţii importante. Pe lîngă micile afaceri ale cîtorva locuitori, sătenii încă se mai ocupă cu munca cîmpului sau lucrează în cel mai apropiat oraş, Roman.

Digul din Adjudeni a fost construit pentru a proteja casele de apele Siretului. În vara lui 2008, acesta s-a dovedit inutil. Satul s-a confruntat cu una dintre cele mai mari inundaţii.

Digul din Adjudeni a fost construit pentru a proteja casele de apele Siretului. În vara lui 2008, acesta s-a dovedit inutil. Satul s-a confruntat cu una dintre cele mai mari inundaţii.

Credinţa rămîne încă un element puternic care leagă locuitorii acestui sat. Toţi sătenii sînt de religie catolică. În fiecare zi au loc două slujbe. Una dimineaţa de la ora 6, iar a doua seara la ora 18. Duminica şi de sărbătorile religioase au loc chiar şi patru slujbe (8, 9.30, 11, 18). La fiecare din slujbe locurile din biserică sînt ocupate în proporţie de cel puţin 75%.

Credinţa este un element important în Adjudeni. Astfel de monumente se găsesc la tot pasul din sat.

Credinţa este un element important în Adjudeni. Astfel de monumente se găsesc la tot pasul în sat.

Unele aspecte sociale şi culturale la nivel local sînt susţinute de Biserica Catolica prin prezenţa oratoriului, a grădiniţei conduse de surorile “Divinei Providenţe” aflate în sat de aproape două decenii. Prezenţa asociaţiilor şi organizaţiilor parohiale: Acţiunea Catolică, Scout, Comunitatea “Sf. Vicenţiu”, sînt dovada unei vieţi catolice active. (*)

Oratoriul reprezintă centrul cultural al satului. Este principalul loc în care tinerii şi copii se întîlnesc în cadrul diferitelor activităţi educative. Oratoriul este dotat cu o scenă pe care au loc, cu anumite ocazii, diferite spectacole artistice. În incinta lui funcţionează şi o grădiniţă susţinută de Surorile Benedictene ale “Divinei Providenţe”.

Oratoriul din Adjudeni

Oratoriul din Adjudeni

Cea mai mare problemă a comunităţii o reprezintă numărul mare de emigranţi. O mare parte din localnici, în special tinerii, au ales să emigreze în ţări precum Anglia, Italia, Spania sau Irlanda. Aceste plecări nu sînt definitive. Cei plecaţi trimit banii cîştigaţi în ţară unde rudele rămase îi investesc în construirea unor case care mai de care mai somptuoase.

Vilă din Adjudeni, construită din banii unor tineri plecaţi să lucreze în străinătate.

Vilă din Adjudeni, construită din banii unor tineri plecaţi să lucreze în străinătate.

O altă vilă din Adjudeni, construită din aceleaşi fonduri.

O altă vilă din Adjudeni, construită din aceleaşi fonduri.

Inventatorii “Dansului Pinguinului”

În ciuda acestei probleme, cei rămaşi nu duc lipsă de distracţii. În sat se găsesc cel puţin două cluburi care sînt luate cu asalt la fiecare sfîrşit de săptămînă.

O apariţie surprinzătoare în sat a fost lansarea clubului “No Limit”. Aflat la marginea satului, înspre Tămăşeni, clădirea este dotată şi cu un restaurant la parter. De la deschidere, clubul a găzduit evenimente cu artişti populari, cîntăreţi de manele,  dar şi vedete precum Puya.

Restaurant şi Club No Limit.

Restaurant şi Club No Limit.

Restaurantul din incinta clădirii a devenit imediat principalul loc în care locuitorii Adjudeniului îşi organizează nunţile, botezurile, dar şi praznicurile cu ocazia înmormîntărilor.

Tradiţia spune că celebrul “Dansul Pinguinului“, una dintre melodiile nelipsite de la nunţi şi botezuri a fost descoperită chiar de un locuitor din Adjudeni. Anton Giurgilă, un muzician în vîrstă de 74 de ani şi basist al Fanfarei din Adjudeni susţine că ar fi inventat acest dans în urmă cu 40 de ani, pe cînd fanfara satului colabora cu celebra fanfară Zece Prăjini: “Melodia era săltăreaţă şi toată lumea îi zicea «Pinguinul», pentru că aşa se dansa, ca mersul lor”. (Sursă: Adevărul.ro)

O clădire istorică şi un dispensar în reconstrucţie

La aproximativ 300 de metri de la intrarea în sat se află un depozit abandonat care are însă o istorie bogată în spate. Pe vremuri, aici exista cea mai mare moară din sat. Atît de mare, încît era recunoscută şi în satele învecinate. Importanţa ei e confirmată prin faptul că şi acum zona dinprejurul ei este numită “La moară”, deşi aici nu a mai funcţionat nicio moară de peste 20 de ani.

Moara din Adjudeni. În timpul boom-ului construcţiilor a funcţionat ca depozit pentru materiale de construcţie. Acum e doar o clădire abandonată.

Moara din Adjudeni. În timpul boom-ului construcţiilor a funcţionat ca depozit pentru materiale de construcţie. Acum e doar o clădire abandonată.

Clădirea în care funcţiona dispensarul a fost demolată în urmă cu doi ani. În prezent, pe locul ei o altă clădire este în construcţie. Între timp, cei doi doctori ai localităţii şi-au mutat activitatea în oratoriul satului.

La noul dispensar din Adjudeni lucrările durează de aproape doi ani.

La noul dispensar din Adjudeni lucrările durează de aproape doi ani.

Chiar peste drum de dispensar se află Cimitirul Vechi. Acesta e situat aproape de centrul satului, iar toate locurile de veci au fost epuizate în urmă cu zece ani.

Cimitirul Vechi din Adjudeni

Cimitirul Vechi din Adjudeni

Biserica, punctul de atracţie

Conform unui raport anonim, prima datare a existenţei unei biserici în Adjudeni datează în anul 1776 (*). Biserica era construită din lemn şi a fost înlocuită în 1816 cu o altă biserică construită tot din lemn.

Prima biserică din piatră a fost construită în 1879. În 1903, locaşul de cult a fost dotat cu o orgă Rieger, construită în Austria. Biserica a fost renovată şi extinsă în perioada 1926-1928.

Biserica din Adjudeni, vedere din lateral.

Biserica din Adjudeni, vedere din lateral.

Actuala înfăţişare a bisericii, cu două turnuri, a început să ia formă în anii ’80. Construcţia noii biserici s-a întins pe o perioadă de 27 de ani, timp în care lucrările au fost întrerupte de mai multe ori. Primii paşi au fost făcuţi în 1973, iar ultimele lucrări au fost finalizate în 1990. Biserica are peste 72 de metri în înălţime.

Biserica din Adjudeni, vedere din faţă.

Biserica din Adjudeni, vedere din faţă.

117 ani de Educaţie

În Adjudeni funcţionează o şcoală generală care asigură studiile pentru clasele I-VIII. Aceasta a fost fondată în 1896. Pînă în acel an, elevii studiau la şcoala mixtă din Tămăşeni, aflată la 3 km depărtare.

Primul învăţător al şcolii a fost Constantin Madinjac, iar urmaşul lui a fost Constantin Antochi. În perioada celui de-al doilea război mondial, şcoala a fost transformată în obiectiv militar.

Şcoala din Adjudeni

Şcoala din Adjudeni

Pe lîngă şcoala generală, satul mai are două grădiniţe, una finanţată de stat, iar alta aflată sub îngrijirea Surorilor Benedictene. În urmă cu 15 ani, în sat a apărut şi o şcoală profesională care asigură continuarea studiilor cu încă doi ani după terminarea şcolii generale elevilor care nu îşi permit să urmeze cursurile unui liceu din Roman (cel mai apropiat oraş).

Sediul noii grădiniţe din Adjudeni

Sediul noii grădiniţe din Adjudeni

Fosta grădiniţă din Adjudeni. În prezent în incinta ei funcţionează birourile a trei avocaţi. O perioadă a funcţionat şi ca patiserie.

Fosta grădiniţă din Adjudeni. În prezent în incinta ei funcţionează birourile a trei avocaţi. O perioadă a funcţionat şi ca patiserie.

Amintiri din comunism: cooperativa

Pe timpuri cooperativa satului, clădirea a avut mai multe atribuţii după căderea comunismului. O vreme a fost cel mai mare magazin din sat. În prezent, la parter încă se mai găsesc cîteva magazine. La etaj au fost săli de curs, dar şi sală pentru discotecă sau petreceri private.

Clădirea este denumită şi în prezent "La Cooperativă"

Clădirea este denumită şi în prezent “La Cooperativă”

Cîteva din convingerile tinerilor din Adjudeni sînt scrise pe pereţii Cooperativei: "PD-L", "Anti-Manele", "Basarabia e România" şi "Steaua" :)

Cîteva din convingerile tinerilor din Adjudeni sînt scrise pe pereţii Cooperativei: “PD-L”, “Anti-Manele”, “Basarabia e România” şi “Steaua”🙂

Parcul şi Cimitirul Nou, sfîrşitul călătoriei

În Adjudeni se află de cîţiva ani şi un parc. Acesta a fost construit de Primăria Tămăşeni ca o promisiune electorală. Parcul nu ocupă o suprafaţă aşa mare, dar a devenit locul preferat de întîlnire a cuplurilor din sat.

Parcul din Adjudeni

Parcul din Adjudeni

Cimitirul nou a apărut după ce nu au mai rămas locuri de veci în cimitirul vechi. Dacă cel vechi se află în centrul satului, cel nou este poziţionat la margine, lîngă baltă, spre Răchiteni.

Cimitirul Nou din Adjudeni

Cimitirul Nou din Adjudeni

În loc de rămas bun…

De Adjudeni mă leagă cam patru ani din viaţă. E locul în care am urmat patru clase din Şcoala Generală, în care mi-am făcut prieteni pe care îi mai cunosc şi acum. Însă astea sînt poveşti personale. În final, vă las încă cîteva poze care nu au prins loc, dar merită văzute.🙂

Centrul satului Adjudeni.

Centrul satului Adjudeni.

Mici afaceri lansate de locuitorii din Adjudeni. Aici, un service auto.

Mici afaceri lansate de locuitorii din Adjudeni. Aici, un service auto.

Probabil cel mai intersant loc din sat: terenul de fotbal. :) În prezent am observat că e împrejmuit de un gard. Satul a avut şi o echipă de fotbal: Siretul Adjudeni. Echipa evolua în liga a IV-a Neamţ, avea clasări bune în clasament, dar s-a desfiinţat din lipsa banilor.

Probabil cel mai intersant loc din sat: terenul de fotbal.🙂 În prezent am observat că e împrejmuit de un gard. Satul a avut şi o echipă de fotbal: Siretul Adjudeni. Echipa evolua în liga a IV-a Neamţ, avea clasări bune în clasament, dar s-a desfiinţat din lipsa banilor.

*Sursă: Cartea “Adjudeni, şase veacuri de prezenţă catolică pe valea Siretului”, coord. Dănuţ Doboş, editura Sapientia