Căutătorii de Pace

Posted on December 21, 2015

1



De fiecare dată când știu că trebuie să mă trezesc devreme pentru a ajunge undeva, nu mai reușesc să dorm peste noapte. Poate e de la entuziasm sau de la frica de a nu pierde trenul. Cert e că e ora 4.15, pun semnul de carte la pagina 187 a volumului pe care încerc din vară să îl termin și încep să mă pregătesc. Arunc un ochi în rucsac, cămașa e acolo, la fel și puloverele groase, verific aparatul foto, bateria e ok, mă îmbrac și pornesc la drum.

Ajung la gară cu peste 20 de minute înainte de ora de plecare, urmează să merg cu un tren până la Brașov, unde mă așteaptă alți trei cercetași, alături de care voi trăi această experiență. Sunt entuziast și vreau să împart și cu alții această stare: îmi pregătesc check-in-ul, le scriu liderilor din centru pe grup și redeschid cartea.

Drumul trece repede și pe la 8,50 ajung la Brașov. Ștefan, Ciprian, doi cercetași din Bacău, dar și Eugen, din Valea Lupului, Iași, mă așteaptă deja. Ne salutăm și pornim la drum cu mașina.

viena_lumina_pacii_romania (1)

După o primă oprire într-o benzinărie în care ne facem și o poză de început de drum, oboseala începe să mă prindă tot mai des și ochii îmi cedează. Prin Ungaria, după o pauză de masă, colegii de drum îmi spun: ”Bogdane, tu dormi cam mult!”, iar eu le răspunde: ”Nu știu cum se face, dar cum porniți mașina, cum adorm”. Și cam așa a fost tot drumul până la Viena.

Ajungem tîrziu, spre ora 23.00 și căutăm în zona în care trebuia să ajungem o clădire care să semene cu o sală de sport. După două încercari: ”asta e sala”, care de fapt nu era, nimerim și clădirea corectă. În fața ei, întîlnim trei cercetași pe care începem să îi întrebăm în engleză dacă am ajuns unde trebuie și încotro să o luăm. Însă, după cîteva replici, ne dăm seama că și ei stîlcesc engleza, așa că îi întrebăm în română: ”Voi sunteți cumva români?”. Da, erau români.

viena_lumina_pacii_romania (10)

***

Unitatea 66 de cercetași din Austria își are sediul în subsolul unei biserici din partea de sud a orașului. Pare un fel de Popești, cartierul fiind format predominant din vile pe două niveluri și blocuri de maxim patru etaje. E o zonă liniștită, străbătută de linia de tramvai numărul 67. Sediul cercetașilor are patru camere unite de un hol în formă de potcoavă și o sală micuță de sport. Aici a fost cazată o mare parte din delegația României pe perioada zilelor petrecute în Austria.

Ne întindem izoprenul și sacul de dormit în sala de sport, iar eu am emoții că nu voi mai putea dormi după reprizele lungi de somn de pe drum. Se pare că mai am însă rezerve de oboseală și adorm repede.

Mă trezesc printre primii, iar după cîteva minute se scoală și ceilalți cercetași. Deoarece nu mai avem mâncare, plecăm spre un hypermarket din apropriere pentru a ne aproviziona. La început fără idei, găsim în final cîteva alimente și ne întoarcem spre locul nostru de cazare.

Nu poposim prea mult, lăsăm alimentele, eliberăm sala de sport și plecăm să explorăm orașul. Luăm tramvaiul și metroul și ajungem în Piața Sfântul Ștefan, punctul central al Vienei. Ieșim de la metrou și priveliștea ne oferă o catedrală atât de imensă încât nu reușesc să o prind întreagă în nici o fotografie.

viena_lumina_pacii_romania (18)

După ce facem rost de o hartă, pornim într-un tur al catedralei care e împresurată cu mici buticuri de Crăciun. Ciocolată, cărți vechi, vin fiert, turtă dulce, suveniruri, trăsuri cu cai și promoteri costumați medieval care încearcă să te convingă să cumperi bilete la spectacole de balet și operă. Multe tentații.

Înconjurăm catedrala și intrăm și înăuntru. Interiorul e la fel de mare, încerc să surprind cîteva detalii și îmi iese o poză de care sînt mîndru. Îmi spun că sigur o voi pune la copertă pe Facebook. După un moment de meditație, pornim mai departe spre străzile orașului. Ne oprim prima oară în fața unui magazin Swarowski unde un brad măricel împodobit cu cristale și bijuterii ne fură ochii, dar nu și portofele.

Mergem mai departe pe o străduță pietonală și mai poposim într-un magazin de muzică și unul de suveniruri. Pentru că ni se face foame, trecem și pe la un butic de unde ne luăm cîte un hot-dog cu cîrnaț imens. Luăm prînzul inopinat la poalele unei fântîni  minunate, dar fără apă, după care mai explorăm câteva clădiri și parcuri frumoase.

viena_lumina_pacii_romania (16)

Ajungem și într-un tîrg de Crăciun aglomerat și pentru că ne e frig, ne gîndim să ne încălzim cu un vin fiert. Nu găsim asta și ne riscăm să testăm cîteva băuturi locale, iar eu mă aleg cu o băutură fierbinte de portocale cu puțin alcool. Ne mai plimbăm prin tîrgul flancat de două clădiri cu o arhitectură frumoasă, după care ne despărțim.

viena_lumina_pacii_romania (2)

viena_lumina_pacii_romania (11)

Eu rămân cu Eugen, cercetașul din Valea Lupului, și mă întorc în centru, iar ceilalți doi cercetași din Bacău se duc să viziteze un muzeu tehnic. Din centru pornim pe alt traseu, cumpărăm cîteva suveniruri și mici cadouri pentru cei dragi, găsim un ceas frumos pe o clădire și încercăm să ne dăm seamă de modul în care funcționează, dar și o străduță strîmtă care duce spre un canal al Dunării. Ne plimbăm puțin pe mal și admirăm cîteva vapoare, după care ne întoarcem la sediul cercetașilor.

viena_lumina_pacii_romania (7)

viena_lumina_pacii_romania (8)

viena_lumina_pacii_romania (6)

E aproape ora 17,00 și se simte un pic de agitație. Prichindei austrieci, alături de părinții lor sosesc la centru deoarece urmează să aibă activitate. Asta mi se pare foarte interesant și mă alătur și eu lor pentru că sînt curios cum arată o întîlnire a cercetașilor austrieci. Eu fac poze, iar ei fac jocuri mici și ușoare. Încearcă să se sperie unul pe altul, aleargă și își pasează o minge mare cu mîinile. Un prichindel prinde pică pe un lider aflat lîngă el și îl ia în colimator cu mingea. De fiecare dată cînd ajunge la el, aruncă mingea cu viteză direct în acel lider, astfel încît acesta să nu o prindă. După ce obosesc, se mută la o masă, primesc un pahar de ceai și încep să deseneze.

viena_lumina_pacii_romania (4)

Rând pe rând, ajung și ceilalți cercetași plecați în oraș. Joc cîteva meciuri de fotbal pe masă, jocul meu preferat și mă bucur că nu mi-am pierdut îndemînarea. Seara bem vin fiert și stăm la povești, după care adormim.

***

În Viena e mai frig ca în București. Noaptea temperaturile scad sub -5°C, iar ziua vremea e la limita de îngheț. Asta nu ne oprește să pornim din nou la drum. Lăsăm mașina în apropiera bisericii care urma să găzduiască ceremonia de distribuire a Luminii Păcii de la Betleem, după care pornim din nou la drum cu metroul pe care am reușit să îl învățăm foarte ușor. Eu cu Eugen ne propunem să ajungem la parcul de distracții care are și o roată imensă, asemănătoare celei din Londra. Ceilalți doi cercetași vor să caute suveniruri și pornesc spre centru.

Parcul de distracții din Viena este unul din cele mai vizitate din Europa și se remarcă prin cele patru case ale groazei, dar și prin designul fiecărei atracții. La primele ore ale dimineții, majoritatea atracțiilor sînt închise. Nu și roata cea mare și profit de ocazie ca să îmi iau un bilet și să mă urc în ea. Roate e formată din vagoane și are o înălțime maximă de aproape 70 de metri. Oferă o priveliște superbă a întregului oraș și sunt entuziast că voi putea face fotografii cu panorama Vienei. Există și vagoane de lux în care poți lua masa cu familia, dar și vagoane mai retrase în care poți organiza cine romantice. Cu siguranță, acesta ar fi locul cel mai potrivit pentru a-și surprinde persoana apropiată.

viena_lumina_pacii_romania (14)

viena_lumina_pacii_romania (20)

viena_lumina_pacii_romania (13)

viena_lumina_pacii_romania (17)

După ce cobor din roată, fac un tur al orașului și mai găsesc un roller coaster deschis. Nu ezit și mă urc și pe el. După care abandonăm parcul și pornim spre stadionul Ernst Happel, cel mai mare din Austria. Reușim să găsim cîteva zone deschise din care surprind gazonul, tribunele, dar și magazinul oficial, după care ne retragem într-un centru comercial pentru a lua prînzul. Timpul dedicat explorării se apropie de final. Urmează cel mai așteptat moment.

viena_lumina_pacii_romania (9)

***

În 1989, un grup de cercetași din Austria își propun să realizeze ceva prin care să promoveze una din cele mai prețioase valori ale umanității: Pacea. Merg la Bethleem, la Grota apărută pe locul în care s-a născut Isus și aduc o lumină pe care și-o propun să împartă în cît mai multe locuri. Acest obicei a persistat în timp și s-a dezvoltat pînă cînd Lumina Păcii a ajuns pe aproape tot globul.

lumina_pacii

În fiecare lună de decembrie, cercetașii continuă acest proiect de pace: aduc lumina de la Bethleem la Viena, iar în acest oraș are loc o ceremonie ecumenică, la care participă reprezentanți ai diferitelor religii și confesiuni. La această ceremonie participă și delegații din diferite țări. Anul acesta au fost prezente 21 de țări de pe tot globul, iar România a avut una din cele mai numeroase delegații. Printre ei, m-am numărat și eu.

Aveam emoții și îmi doream să fac poze frumoase, dar în același timp, mă lăsam invadat de un sentiment de pace și bucurie. Biserica e plină până la refuz. Oamenii stau în picioare, în stînga altarului sunt reprezentanții care vor citi mesajele de pace și cei care vor primi Lumina, în dreapta sunt organizatorii austrieci și invitații speciali, iar în spatele sunt purtătorii de drapele. În fața altarului număr zeci de fotografi, iar în spatele lor sute de cercetași. Suntem mulți, suntem împreună și toți căutăm pacea și ne propunem să o ducem mai departe.

viena_lumina_pacii_romania (5)

Delegațiile țărilor încep să primească lumina și vine și rîndul României. Mesajul nostru de pace stîrnește emoție. O să vi-l citesc și vouă:

”Dragi surori și frați cercetași,

Cercetașii României vă salută cu bucurie! În vremuri în care umanitatea se confruntă cu multe momente dificile, am venit să aducem contribuția noastră concretă pentru dialog și pace. Suntem hotărâți să continuăm ca prin ceea ce facem să transformăm suferința și negativismul din noi și din jurul nostru, în compasiune și iubire, făcând în fiecare zi cel puțin un pas în această direcție.

Venim să vă spunem cu claritate că pacea începe cu fiecare dintre noi! E în capacitatea și de datoria noastră să descoperim și să trăim unitatea tuturor oamenilor într-o singură mare familie, indiferent de culoarea pielii, religie sau naționalitate. Ține de fiecare din noi să creăm relații armonioase, iertând, respectând și iubind tot ce se manifestă în noi și în cei din jurul nostru. Ca cercetași, ne angajăm să fim gata oricând pentru a conștientiza mereu lumina noastră interioară, pentru a o amplifica împreună în comunitățile în care trăim.

Vom duce cu noi mesajul și practica zilnică a păcii prin valorile pe care le împărțim cu toții. Lumina va fi preluată de grupurile de cercetași din România și păstrată vie prin tot ceea ce vom face împreună mai departe, pentru o lume mai bună.” – sursa

E copleșitor! Putem crea o lume mai bună. Putem căuta pacea. La fel și fericirea. Putem să iubim, să comunicăm, să ne acceptăm, să fim sinceri și corecți în tot ce facem. Toate aceste lucruri încep cu noi. M-am întors în România cu multă emoție și pace, iar această pace aș vrea acum să v-o ofer și vouă.

Aceasta e Lumina Păcii și vă invit să o primiți.

Vă mulțumesc și vă îmbrățișez.

Mai multe fotografii din această experiență AICI!

viena_lumina_pacii_romania (15)

Posted in: Uncategorized