Cum văd eu închiderea ziarului Gândul

*Din start ţin să precizez că în acest articol îmi voi exprima păreri foarte personale, aşa cum nu am mai făcut-o de mult timp.

De aproape doi ani am un job care presupune să fiu minim opt ore pe zi online. Jobul meu presupune şi activităţi precum căutarea unor informaţii şi citirea articolelor. În ciuda acestui lucru, niciodată nu am simţit nevoia să renunţ la a mai citi ediţiile de print ale ziarelor de calitate. Asta deşi aş fi avut posibilitatea să citesc online toate articolele care sunt publicate în ziare.

Din contra, de fiecare dată când dădeam peste un articol sau un subiect despre care ştiam că îl pot citi din ziar, preferam să închid fereastra şi să aştept până ce ieşeam de la lucru şi luam autobuzul.

Probabil că am o mentalitate veche în ceea ce priveşte lectura, însă cred că niciodată nu voi putea renunţa să citesc o carte sau un ziar în favoarea unei lecturi online sau folosind ebook. Aşadar, mutarea pe online a ziarelor nu mi se pare o idee bună. Şi nu cred că sunt singurul care gândeşte aşa. În România sunt încă foarte mulţi care citesc ziare pentru că nu au acces la net sau dacă au, la fel ca mine, nu se obişnuiesc să citească online.

Nu mi-au plăcut niciodată tabloidele şi ştirile de toaletă care apar în ele. Uneori când mai am timp mai arunc o privire peste Libertatea sau CanCan, însă doar ca să mă mir sau să mă amuz de textele care apar în ele. Prioritate au avut tot timpul ziarele de calitate.

Acum un an aveam la dispoziţie Adevărul, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Gândul, Gardianul, Ziua, Jurnalul Naţional. Acum am rămas doar cu trei dintre acestea. Şi probabil că şi acestea se vor închide în următorii ani.

Între timp, tabloidele o duc bine deoarece românilor le place să citească ştiri de patru – cinci rânduri pe o pagină în care Zăvoranca arată degetul mijlociu şi îi transmite urări “de bine” lui Pepe.

Mă întristează şi mă deranjează lipsa de cultura a românilor care duce la prăbuşirea unor ziare care chiar ofereau informaţii de calitate. Foarte puţini fac un efort să citească un reportaj mai lung, dar bine realizat. Prin urmare nici nu mai cumpără ziarele de calitate. Efectul imediat este creşterea preţului acestor ziare până ce nici acei puţini cititori fideli nu îşi mai permit să le cumpere.

Spre exemplu, Gândul are 16 pagini şi costă aproape 2 lei. În alte ţări un cotidian de calitate poate avea şi 100 de pagini pe zi în care găseşti structurate frumos informaţii din toate ariile de interes. Preţul: în jur de un euro. Însă în timp ce în alte ţări presa de calitate o duce bine, preţurile rămân constante, iar tabloidele scad în vânzări, la noi e invers.

Au trecut vremurile când eram licean şi mă bucuram că Prosportul se ieftineşte şi în loc de 55 de bani, urma să dau doar 35. Şi atunci, ca şi acum, tot 16 pagini erau. Doar că acum costă de cinci ori mai mult.

În acest context mă întreb cu ce voi mai rămâne? Gândul va apărea exclusiv online si pe ipad, dar la ce folos? Voi mai avea posibilitatea să citesc reportajele lungi de două pagini sau interviuri cu întrebări interminabile ale lui CTP? Da, poate că acestea vor mai exista şi vor apărea şi online, dar, mă întreb, va avea cineva răbdarea să stea să le citească? Din experienţă mi-am dat seama că pe net au succes articolele cât mai scurte şi care transmit rapid informaţia. Cine va avea răbdare să citească un eventual reportaj de două pagini pe viitorul gandul.info?

Mereu mi-au plăcut reportajele şi anchetele care chiar transmiteau ceva. Dar la ce folos această muncă când românul de rând va alege să citească tot ce mai fac Moni şi Irinel? Nu pot decât să rămân dezamăgit şi trist de incultura pe care populaţia României o îmbrăţişează. Şi să le transmit susţinerea mea nesemnificativă colegilor de trust de la Gândul.

Tagged: gândul, presa, quality, se închide

Posted in: De'ale vieţii